Ganduri pe final de an

Se apropie perioada aceea a anului in care azi (a se intelege 31 decembrie) te gandesti la cate ai fi vrut sa faci si nu ai facut, si maine (a se intelege 1 ianuarie) te gandesti "Lasa ma, ca am un an intreg sa le fac pe toate, si inca ceva pe de-asupra". E o combinatie ciudata de regret si entuziasm - ca atunci cand esti fericit ca s-a terminat scoala si intri in vacanta, dar esti trist ca nu te mai vezi in fiecare zi cu colegii.

Eu una ma bucur ca, multumita blogului si povestilor pe care le-am impartasiti cu voi, pot sa trag linie la sfarsit de an si sa rememorez toate locurile misto pe care le-am vizitat, toate obiectivele personale (spuse sau nespuse) pe care le-am atins si astfel, capat increderea ca, noul an va fi cel putin la fel de interesant. Dar, pe masura ce calatoresti mai mult si mai organizat (a se intelege, cu raspundere si atentie la detalii, astfel incat sa poti face recomandari la intoarcere), ajungi sa descoperi ca sunt si mai multe locuri care merita sa le vezi, despre care merita sa citesti si pe care trebuie sa le descoperi. Unde mai pui ca, pe masura ce ajungi sa intereactionezi cu alt pasionati ca si tine, te cuprinde un sentiment de pseudo-inferioritate cand afli despre locuri care nici nu stiai ca exista, dar pe care acum nu poti sa ti le scoti din minte si e musai sa le incluzi in planul de "umblat "pentru anul viitor. 

Raftul de calatorie (19) - Craciunul Regal (autor: Principesa Margareta a Romaniei si Principele Radu al Romaniei)

De Craciun asez pe Raftul de Calatorie o poveste cat o carte despre acel moment al anului pe care alegem sa il petrecem in familie, despre cea care este, pentru cei mai multi dintre noi, o sarbatoare intima cu accente personale - Craciunul. 

Craciunul este special pentru fiecare dintre noi; Craciunul este despre timp petrecut cu cei dragi, despre bunatate, despre a darui, despre a fi copil indiferent de varsta, despre acasa, chiar si atunci cand esti acasa. Asadar Craciunul despre care vreau sa va povestesc astazi pleaca de la toate aceste ganduri speciale, la care mai adaugam un detaliu - famila despre care va povestesc este una regala - Familia Regala a Romaniei. Asadar intram impreuna in mijlocul unei familii speciale, intr-un moment cu totul intim si special, magia sarbatorilor de iarna in familie, asa cum au fost ele celebrate incepand cu primul rege al Romaniei - Carol I si pana astazi, cand, desi nu mai suntem o monarhie, atentia si curiozitatea (fireasca) se indreapta spre modul in care Regele Mihai I si familia regala se pregasesc si petrec de Craciun:

Cel mai cel castel sau Top 15 castele calatorscopice

Perioada sarbatorilor ma duce cu gandul la copilarie, la vacanta de iarna, la o "bataie" sanatoasa cu bulgari, la mini spectacolele pregatite in fata bradului, pentru parinti, in asteptarea mosului si, imi mai place sa cred ca (macar sufleteste) am ramas copil. Si, ca oricarui alt copil, imi plac povestile cu zane, castele, cavaleri, cu tot felul de peripetii din care eroul principal iese intotdeauna invingator, salveaza printesa si se muta fericiti in "cel mai cel" castel din imparatie.

Dar, revenind in zilele noastre, raman cu o dilema: Care e cel mai cel castel pe care l-am vazut?

Handmade calatorscopic (1): Bradutul de Craciun

Unul dintre suvenirurile prefertate, cu care inevitabil ma intorc din orice calatorie, cat de scurta ar fi ea, sunt vederile - franturi din locurile frumoase prin care m-am plimbat, instantanee pe care nu am reusit sa le surprind cu aparatul de fotografiat sau interioare si locuri in care pozatul nu este permis. Trebuie sa recunosc ca le prefer pe acestea, in locul magnetilor (de multe ori mult mai scumpe, mai kitchoase si de loc practice).

Vederilor achizitionate de mine li s-au adaugat cele cateva zeci de vederi primite din partea prietenilor, care cunoscand pasiunea mea, mi-au scris cateva randuri, precum si cartile postale trimise de mine acasa, in timpul calatoriilor. Si uite asa, din aproape in aproape, am reusim sa adun o colectie generoasa de vederi, din tara, dar si din strainatate, zeci de castele si orase de poveste, colturi de natura salbatica, manastiri in care timpul si traditia au ramas pe loc si pe care, doar privindu-le reusesc sa ma transpun, pentru cateva clipe acolo (unde era atat de bine, atat de calm si atat de relaxant...caci doar eram in vacanta).

Despre a darui (putin) din ceea ce ai si din ceea ce esti

"Da mai departe!" este unul dintre motto-urile dupa care ma ghidez si pe care am inceput sa il invat in familie, dar pe care l-am imbunatatit si slefuit in anii de voluntariat.

Conceptul in sine mi-a parut intotdeauna complex, caci convietuiesc, in mod paradoxal, in el alturismul si egoismul si din care, in final iese intotdeauna ceva bun. "Da mai departe!" este mai mult despre a darui celor care au nevoie, atunci cand au nevoie si mai putin de a reintoarce unei persoanei care ti-a facut un (sa il numim) serviciu la un moment dat, acelasi serviciu (desi e de bun simt sa nu ramai cu datoriile neplatite). "Da mai departe!" inseamna, in primul rand, ca ai ceva care este valoros pentru cei din jur si pe care vrei sa il imparti cu ei; poate fi covrigul de dimineata, poate fi o haina pe care nu o mai porti, o carte pe care ai citit-o, pot fi informatii, cunostinte, rabdare, timp, o vorba buna la momentul potrivit; important este sa sti ca, si tu, la fel ca si toti ceilalti din jur, ai ceva de oferit si de impartasit cu ceilalti, ceva care nu are nicio legatura cu statutul social, cu banii pe care ii castigi si mai degraba cu ce fel de om esti, cu alte cuvinte, daca inveti sa dai mai departe, castigi la randul tau, inveti sa te valorizezi pe tine; si mai cred cu tarie ca fiecare dintre noi are ceva bun de oferit si impartasit cu cei din jur.

Si daca tot vorbim despre a da, sarbatorile de iarna sunt poate acea perioada a anului in care folosim si auzim cel mai des verbul "a darui".

Bucuresti (17): Palatul Bursei - un crampei din Bucurestiul de alta data

Pe la sfarsitul lunii octombrie, m-am nimerit (printr-o conjunctura fericita in zona Universitate), pe langa Biblioteca Nationala (Palatul al Camerei de Comert si Industrie) despre care v-am povesti mai multe aici. Un afis colorat si cativa tineri cu alura studenteasca stand in dreptul uneia dintre intrarile laterale mi-au atras atentia. "Intrare libera" scria pe afisul colorat, asa ca am profitat de ocazie si am patruns (din nou) in cladirea - monument "de o majestate simpla si frumoasa, cu o fatada grandioasa, clasica si vie“, cum aparea descrisa cladirea, in publicatiile de la inceputul secolului XX.

Mi-am zis ca e o ocazie buna sa descopar o alta aripa a impozantei cladiri ce a adapostit odata Bursa. Mai ales ca, din punctul meu de vedere, este cea mai frumoasa cladire din fostul district bancar al Bucuresiului de alta data; din care mai fac parte cladirea Bancii Nationale, acuala cladire a Universitatii Spiru Haret (ce adapostea odata Societatea Creditului Funciar Urban), etc.

Partener de calatorie (2) - Luxembourg - dragoste la prima vedere

Odata cu aniversarea a 10.000 de vizualizari calatorscopice, am primit o noua vedere, de la acelasi prieten drag - Rendo; de data aceasta vestile au calatorit din Luxembourg, unul dintre cele mai mici state din Europa, inghesuita intre Franta, Belgia si Germania.

"Aflat la mai putin de 300 Km de Gent, am zis ca ar fi pacat sa nu dau o fuga sa-l vad, mai ales ca mi-am dorit de mult. 

Partener de calatorie (1) - Vedere din Haga

Sursa: https://www.facebook.com/gemeenteDH

Cand ai scris o vedere? Dar cand ai primit una?

Eu am avut placerea si bucuria sa primesc chiar ieri una, ce-i drept virtuala de la unul dintre persoanele dragi mie, la fel de pasionata de calatorii si de tot ce inseamna vizitat locuri noi. Si pentru ca mi-a placut atat de mult am ales sa o impartasesc cu voi, caci, recunosc, mi-a cam starnit cheful si pofta de vizitat si, de ce nu...nici o vizita in Olanda nu suna chiar rau.

Asadar, iata o frantura din povestea noului nostru Partener de Calatorie, Rendo:

Raftul de calatorie (17) - Colectionara de parfumuri interzise (autori: Kathleen Tessaro)

"Don't judge a book by its cover", dar ce te faci cand coperta este primul lucru care te atrage la o carte (Ana Nicolau si echipa de la Nemira au facut o alegere excelenta), apoi titlul si in cele din urma, iremediabil si ireversibil - intreaga poveste; o pendulare continua, aproape ritmica, intre cosmopolitul Paris al anilor '50 si New York-ul anilor '20, presarat cu franturi din atmosfera boema, cu aroma decadenta de tutun, alcool si jocuri de noroc din Monte Carlo si Londra, trista si cenusie de dupa razboi.

Colectionara de parfumuri interzise

este o poveste pe cat de tumultoasa, pe atat de eleganta, care te face curioasa sa intorci, de fiecare data pagina pana ajungi la final. Este povestea a doua femei, care desi nu se intalnesc propriu-zis niciodata, reusesc sa-si dea peste cap viata una celeilalte. E povestea unei legaturi nevazuta, ce se intinde in timp, aproape 3 decenii si poarta cu ea, neperceptibil si totusi atat de prezent si rascolitor de amintiri uitate, un parfum de "narcise salbatice, lemn, lana si par". In final, Colectionara de parfumuri interzise este povestea unei calatorii care schimba destine, fiindca pana la urma, nu doar viata lui Grace Monroe (persoanjul principal) se schimba, dar si cea a sotului sau, a avocatului D-nul Tissout, a Madamei Zed si a celorlalte personaje din timpul prezent al romanului, etc. 

Povestea celor 5 zile petrecute in Oltenia - partea 3 (Orsova, Cazane, Portile de Fier, Drobeta Turnu Severin)

Acesta este ultima parte din trilogia excursiei noastre prin Oltenia. Primele 2 episoade le gasiti aici si aici.

Dupa Baile Herculane, am pornit dis de dimineata spre Orsova. Ne-a intampinat un oras aproape pustiu si trist, cu aspectul tern al oraselor tipic comuniste. Doar ca ceea ce vedem noi astazi, este Noua Orsova, cea in care au fost stramutati locuilorii odata cu construirea barajului Portile de Fier. Urmele castrului roman Dierna sau ale vechii cetati Orsova, cucerita si locuita de turci, sunt acum pe fundul Dunarii, la fel si insula Ada-Kaleh si, odata cu ele urmele a sute de ani de istorie. Cu toate acestea potentialul turistic al orasului si a zonei in sine, exista, desi el este ignorat si neexploatat suficient.

Raftul de calatorie (16) - Drumuri de vis prin Europa

Atunci cand nu calatoresc, fac planuri de calatorie; imi aleg voluntar sau nu urmatoarea destinatie, ma "arunc" de diferite stradute (asa cum il arunci pe omuletul de la Google in varianta Street view) si imi imaginez "cum ar fi!". Iar visul cel mai frumos devine, de cele mai multe ori, urmatoarea destinatie. Sunt convinsa ca nu doar mie mi se intampla asa, ci tuturor celor pasionati sa descopere locuri noi, sa mearga pe urmele istoriei sau ale naturii, sa viseze cu ochii deschis la locurile minunate pe care le-ar putea vedea. Iar pentru acesti visatori, asez pe Raftul de Calatorie, cartea cu numarul 16: "Drumuri de vis prin Europa" 

Bucuresti (16) - Expo Bazar Art

O plimbare prin targurile de vechituri este o adevarata calatorie in timp, in vremuri in care timpul trecea mai tihnit, in care preocuparea era mai mult pentru frumos si mai putin pentru functional, in care atentia pentru detalii si calitate era la un alt nivel (mai inalt). Obiectele pe care le gasiti in aceste piete sunt cele care au treut testul timpului si care, readuse la viata spun povestea vremurilor din care provin. Primul astfel de targ pe care l-am vizitat a fost la Viena (cititi mai multe aici), iar de atunci am mai vazut si alte targuri, mai mari sau mai mic; niciun targ nu e la fel, nicio zi in acelasi targ nu seamna cu precedenta, asa ca, daca te-ai indragostit iremediabil de un anume obiect si daca bugetul ti-o perminte, ia-l acasa, pentru ca, data viitoare s-ar putea sa nu il mai gasesti. 

Romania (18) - Baile Herculane

Continuam povestea "aventurii" noastre prin Baile Herculane, cea mai veche statiune turistica din Romania. Prima parte a povestii, o regasiti aici

Daca in perioada "austriaca" a statiunii accesul era, cu precadere, destinat aristocratiei, luxul si opunentul fiind prezente la orice pas, iar in perioada comunista sa prinzi un loc "la tratament" la Baile Herculane era ceva de vis, acum totul pare ca a fost dat uitarii. Cativa turisti rataciti (printre care si noi), o groaza de pensionari veniti pentru bai si tratament, cladiri (mai bine de 80% din cladirile istorice ale statiunii) in santier, acoperite de schele si cam atat...pe cat de frumoasa, pe atat de trista am regasit-o. Dar dincolo de valul gri si trist care o invaluie, Baile Herculane iti dezvaluie crampeie din frumusetea sa de alta data, la fiecare pas.

Romania (17) - Baile Imperiale Austriece- un paradis (aproape) pierdut

Punctul central al excursiei noastre prin Oltenia a fost Baile Herculane, un loc pitoresc pe care l-am vizitat alaturi de parintii mei in urma cu mai bine de 14 ani si in care mi-am dorit sa revin.
Statiunea se afla pe Valea Cernei, la aproximativ 40 km de Drobeta-Turnu Severin si, cu toate ca se afla la o altitudine de doar 160 m fata de nivelul marii, aici se respira un aer puternic ionizat, ca la 1500-2000 metri.

Pentru pasionatii de calatorii, faptul ca Baile Herculane se afla pe aceeasi paralela cu Nisa si Venetia ar putea fi un detaliu interesant.

Am decis sa revizitam statiunea intrucat, cumva ramasese intiparita in mintea mea de copil acea frumusete pe inca o emana acest loc, in care natura si istoria se imbina s-au imbinat armonios de sute de ani.

Povestea celor 5 zile petrecute in Oltenia - partea 2 (Polovragi, Targu Jiu)

--Prima parte a articolului o gasiti aici --

A doua zi, de dimineata ne-am continuat itinerariul prin Oltenia. Am inceput cu Manastirea Polovragi, unde ne-a intampinat o poarta de lemn, foarte frumoasa, dar inchisa. Apoi ne-am strecurat (la propriu) pe langa garduletul de fier din dreptul portii pietonale din partea stanga si am patruns pe aleea ce duce spre zidurile manastirii. Aici am avut o alta supriza un pic cam neplacuta - nimeni nu iti raspunde la salut si nici nu arata vreo urma de ospitalitate traditionala (mult promovata si laudata, de altfel), cu toate ca nu era prea multa lume la ora respectiva. Ciudat, dar am trecut si peste asta!

Si cum afara caldura incepea deja sa isi faca simtita prezenta, am pornit spre un loc mai racoros - Pestera Polovragi. Accesul spre pestera se poate face pe jos, mergand pe drumul (partial asflatat) din dreapta manastirii. E o portiune de 500-600 de metrii de urcusi pe rumul este forestier, paralel cu raul Oltet, ce desparte Muntele Capatanii de Muntele Parang. Ne-au intampinat portile de fier (inchise), cativa turisti zgribuliti, un agent de paza si o placuta pe care era programul de vizitare Programul

Pregatirea unui mini-circuit calatorscopic - ghid in 8 pasi

De cand am inceput acest blog am facut deja 3 mini-circuite prin tara, despre care v-am povesti in diferite articolo (o lista cu traseele propuse de noi gasesti aici). Planifiarea unei astfel de excursii nu este nici usoara, dar nici cel mai complicat lucru pe care l-ai putea face. Ai nevoie de un pic de timp, de sfaturile de mai jos si de o doza mare de entuziasm, curioizitate si spirit calator (asta daca nu cumva ideea ta de vacanta este sa stai cu burta la soare, caz in care nu e nevoie de prea multa pregatire). Asadar, cum procedam noi cand planificam un astfel de tur? 

Iata cativa pasi simpli de urmat pentru o vacanta ca la carte, in care sa vezi cat mai multe, sa experimentezi, dar intr-o maniera non-stresanta:

Povestea celor 5 zile petrecute in Oltenia - partea 1 (Trovanti, Horezu, Maldaresti)

Daca anul trecut am "atacat" cetatile medievale din centrul tarii, anul acesta am dedicat concediul Olteniei (dar si o mica portiune din Banat si Muntenia). In total am parcurs aproximativ 900 de km, iar povestea celor 5 zile, dar si detaliile tehnice o regasiti in cele ce urmeaza:

1. Am pornit din Bucuresti dis-de-dimineata, iar prima oprire am facut-o la Manastirea dintr-un Lemn, situata in comuna Francesti (aprox. 25 km de Ramnicu Valcea). Legenda spune ca un calugar a gasit o icoana a Maicii Domnului in scorbura unui stejar secular si ar fi auzit o voce ce l-a indemnat sa zideasca o manastire din trunchiul acelui copac. Manastirea din legenda nu mai exista, insa in complexul manastirii am gasit 2 biserici (una din piatra si una din lemn) si inca una alaturi, in constructie. Icoana Maicii Domnului de care este legata existenta manastrii, este pastrata in biserica mare (de piatra). Curtea manastirii este foarte frumoasa si plina de flori.
   

Romania (15) - Trovantii de la Costesti

Rimeaza cu mutantii, versantii sau gigantii si intr-un fel sunt ceva din fiecare dintre atributele de mai sus, dar voi stiti ce sunt de fapt trovantii? Hai sa va mai dau un indiciu.... localnici le numesc „pietre care cresc”, fiind semnalata prezenta unor trovanti foarte mici pe suprafata altora mai mari.

Cred ca v-am "bagat" in ceata si mai mult, nu? Ei bine, trovantii sunt niste formatiuni cu suprafata neteda, rotunde sau elipsoidale, asemeni unor oua, de diferite dimensiuni (de la cativa centimetrii pana la cele care depasesc statura unui om), ce continua sa iasa la iveala pe masura ce oamenii exploateaza nisipul din cariera de la Costesti, Jud Valcea. Nimeni nu stie cu exactitate de unde provin, cum s-au format "pietrele" si ce anume le face sa creasca, insa cercetatorii (nu, nu cei britanici) au stabilit ca au o vechime de aproximativ 6 milioane de ani, indeajuns ca unii sa le considere oua de dinozaur. Am citit undeva ca, trovantii au niste prelungiri la contactul cu pamantul, ce pot fi considerate radacini, iar daca sunt taiate, sectiunea arata precum cea a unui trunchi de copac cu inele concentrice.

Toamna aceasta Calatorscop se plimba cu autobuzul galben!

Pe Calatorscop am strans deja mai bine de 100 de povesti despre calatoriile mele, despre locurile pe care va recomand sa le vedeti, despre sfaturi de calatorie pe care mi-ar fi placut sa le stiu inainte de a-mi planifica vacanta, despre povestile meleagurilor pe care le-am cutreierat - de la Bucurestiul (vazut cu un ochi de turist si altul de localnic), la Romania mereu surprinzatoare (cu bune si mai putin bune), la Europa si comorile ei ascunse. Incepand din aceasta toamana, mai exact, incepand cu 1 Septembrie dam startul unui nou mini proiect sub semnatura Calatorscop:

Alternativa pentru teleportare - Festivalul Ambasadelor (01 - 05 Septembrie 2015)

Este oare posibil ca in acelasi timp sa fi si in Africa de Sud, dar si in Algeria, in Marea Britanie, dar si in Cuba, in Japonia, dar in acelasi timp si in Peru?

Imposibil ar spune cei mai multi dintre voi, ca doar nu s-o fi inventat teleportarea peste noapte. Dar cu toate acestea, in saptamana 1-5 Septembrie, la Bucuresti exista o alternativa si se numeste... Festivalul Ambasadelor.

Calatorscop captiv sau Cum e la escape - room?

Daca esti un impatimit al jocurilor pe calculator sau al filmelor politiste (fie ca esti fan CSI sau Verdict: Crima),  dar cu toate acestea ai decis ca (din cand in cand) merita sa iei o gura de oxigen si realitatea in piept, atunci Escape-Room-urile au fost create special pentru tine. O oaza de mister, de joculete de logica si puzzle-uri, de indicii ascunse care asteapta sa fie puse cap la cap, si unde mai pui ca e o excelenta solutie de a socializa intr-un grup relativ mic (2-5 persoane).

Ideea a prins si la noi, iar locatiile de tip escape-room se intrec in construirea unor cazuri si povesti care mai de care mai captivante, recreand totodata si un decor pe masura, caci in orice poveste detaliile si amanuntele conteaza.

Asadar, daca inca va intrebati: care e faza cu Escape-room-ul? Calatorscop a fost, a experimentat si va spune (in cele de mai jos) ce a constatat. Ha! ca mi-a iesit si de-o rima :)

Travels Shelf - Millie Marotta's Animal Kingdom - A Colouring Book Adventure

Even though it is not a regulary travelling book, as the ones presented till now in our special dedicated section (in Romanian version only...but I've working on translating all the articles there) I've chose to include Millie Marotta's Animal Kingdom - A Colouring Book Adventure in our special book-collection. And the reason is as simple as that - every page of this book is a reason more to take a trip in a land full of colors (of you choice), animals and birds, bugs and shapes, to get relaxed and enjoy the ride. So...as weird as it sounded at first, the best place for Millie Marotta's book is on the Travels Shelf.

Raftul de calatorie (15) - Taramul viselor. O aventura in culori cu animale si mii de flori (autor: Millie Marotta)

Va mai amintiti basmul lui Petre Ispirescu cu Fata cea Isteata a Saracului (pentru reimprospatarea memoriei, o gasiti aici) in care boierul ii cere fetei taranului sa vina "nici îmbrăcată, nici dezbrăcată, nici călare, nici pe jos, nici pe drum, nici pe lângă drum". Ei bine, cam asa este si cartea cu numarul 15 pe care o asez astazi pe  Raftul de calatorie:

Taramul viselor. O aventura in culori cu animale si mii de flori

Pentru ca ea nu este nici monocroma, nici colorata, nici de aventura, dar nici statica, nici cu povesti, dar nici fara...si seria de nici-nici poate continua la nesfarsit. 

Recunosc ca este o carte oarecum atipica pentru Raftul de Calatorie, insa daca lasandu-ti mintea si creativitiatea sa zburde libere printre sute de culori, mixuri de nuante, animale si pasari de tot felul, te simiti ca in vacanta, total detasat de ceea ce te inconjoara, atunci DA, cartea lui Millie Marotta se afla pe raftul potrivit. 

Istanbul (5) - Istanbul si altfel... mai creativ

Impresia de ansamblu pe care mi-a lasat-o Istanbul-ul a fost aceea a unui oras conservator si traditionalist, in care timpul pare ca sta in loc, suspinand (in soapta) dupa perioada de glorie a maretului si intinsului Imperiu Otoman. Dar, pe ici pe colo, pe unde si cand nu te astepti Istanbulul te surprinde, explodeaza prin culoare, magie si detalii; o combinatie intre nou si vechi, intre traditie, istorie si modern care te lasa fara cuvinte.

Dupa vizita la Palatul Dolmabahce, mergand in directia opusa fata de statia tramvaiului T1, pe langa zidurile palatului, am dat peste Muzeul Colectiilor Palatului (Saray Koleksiyonlari Muze): o cladire cu un singur nivel, din piatra, care, privita de afara nu spune prea multe. Ei bine, este unul din muzeele care mi-au placut cel mai mult in Istanbul. 

Bucuresti (15) - Moghioros: Parcul copilariei mele

In caz ca va intrebati, in poza sunt eu,  la cules de papadii in Moghioros

Am locuit intotdeauna in Drumul Taberei, iar Parcul Drumul Taberei sau Parcul Moghioros (asa cum se numea inainte) a fost "martorul" multor peripetii ale copilariei, si mai tarziu a adolescentei mele. Una dintre imaginile pe le asociez cu parcul sunt zecile de papadii pe care, mica fiind le "vanam" si apoi incercam sa le suflu dintr-o rasuflare (imi si iesea de cele mai multe ori). Dar tot aici am invatat sa merg pe bicicleta si mai tarziu pe role, aici m-am suit prima data intr-un copac (cred ca era o salcie), tot de aici m-am ales cu o sumedenie de vanatai si julituri jucand v-ati-ascunselea. Mai tarziu in Moghiors m-am plimbat prima data cu un baiat si tot aici povestem cu prietenele micile aventuri romantice de la scoala. Sunt cu siguranta zeci de amintiri si momente frumoase care ma leaga de acest loc si pe care le voi rememora mereu cu drag.

Bucuresti (14) - Prima experienta cu raci

Calatoriile vin de multe ori la pachet cu diferite experiente culinare, tipice pentru regiunea pe care o vizitezi. Chiar si un preparat banal, cum este omleta poate fi adus la rang de arta daca este preparata in Mont St. Michel, dupa reteta secreta a Madam(ei) Poulard (detalii aici). Un strop de creativitate, un pic de istorie si o doza mare de marketing,sunt suficiente pentru a te convinge ca "mai bun nu se poate".

Dar sunt si preparate care, daca nu le-ai gustat la fata locului, iti raman in minte si astepti ocazia cea mai potrivita pentru a le experimenta. Uneori trec ani bun (mai si uiti pe parcurs), dar odata ce "simturile ti s-au trezit" devine obligatoriu de incercat.

Una dintre dorintele si totodata curiozitatile "tineretii mele" a fost sa mananc raci. Visam sa ii incerc inca de

Raftul de calatorie (14) - Din nou in Provence (autor: Peter Mayle)

"Sa-ti incepi o zi calduroasa in Luberon stand pe o terasa cu o ceasca de café crème, auzind bazaitul albinelor in pajistea cu levantica si avand in fata ochilor verdele stralucitor al padurii este mai placut decat sa te trezesti dintr-odata bogat" - poti oare sa il contrazici pe Peter Mayle, cand citesti aceste randuri?

De buna seama ca nu. Dar daca nu te afli in Luberon sau nici macar pe aproape, inchizi ochii si visezi.

Iar pentru ca suntem in plina vara, imbogatim Raftul de calatorie cu o noua poveste marca Peter Mayle din insorita si apetisanta Provence. O lectura placuta, scrisa cu umor, sarcasm si talent (muuuult talent); o carte ideala pentru vacanta, de citit pe plaja sau la umbra unui pom, langa un pahar de limonada cu gheata.

Istanbul (4) - Gustul Istanbulului

Inainte de toate si de orice, Istanbulul este o experienta culinara! Pe cat de mare si populat este, pe atat de multe si variate preparate gastronomice vei gasi, la orice ora si oriunde te-ai duce. Pentru pofticiosi, aici va fi raiul pe pamant, caci nu va fi vitrina din care un preparat delicios sa nu le faca cu ochiul si unde mai pui ca preturile sunt pentru toate buzunarele: pentru cei infometati care doresc ceva rapid, pentru fitosi, pentru turistii curiosi sa incerce cat mai multe, dar pentru localnicii obisnuiti.

Asa ca activati-va papilele gustative si hai sa facem un tur printre preparatele pe care le-am degustat in periplul prin fosta capitala a Imperiului Otoman.

Romania (14) - Palatul Mogosoaia, de la istorie la picnic

Dupa 2 ani in care nu il mai vazusem, sambata am revizitat Palatul Mogosoaia. Trebuie sa recunosc ca a fost o reala placere si surpriza, in acelasi timp. Zic placere, pentru ca nu ai cum sa nu te bucuri de tot peisajul pe care ti-l ofera domeniul: de la intinderea de verde si padure, laconstructiile din caramida rosie si ornamente ondulate scluptate in piatra, de sclipirire si clipocetul apei lovind incet treptele de piatra ale loggiei si toate acestea intr-o zi senina (semi)racoroasa de vara. Iar surpriza - pentru ca, am vazut schimbari reale (a se intelege in bine), fata de ceea ce exista aici in urma cu doi ani - am vazut cosuri de gunoi, iar bancile au fost schimbate, iarba este udata si tunsa (si are un aspect ingrijit), marginea aleilor a fost inveselita cu flori, la fel si stalpii de iluminat; locurile de picnic sunt semnalate cu pancarte, indicatoare, paza si grupuri de turisti (locali sau straini) care veneau fie cu masina, fie cu transportul in comun sau cu autocarul. Deci se poate! si incepem sa ne apropiem de ceea ce ar trebuie sa fie un o fosta curte domneasca.

Palatul, alaturi de intreg ansamblu de la Mogosoaia a avut o istorie tumultoasa: consturit si aflat pentru 120 de ani in poseia familiei Brancoveanu, confiscat de turci, rascumparat si apoi intrat in posesia familiei Bibescu, deteriorat de bombardamente in timpul Primului Razboi Mondial, renovat, nationalizat si devastat de oameni, dar si de cutremure, edificiul a fost transformat in cele din urma in muzeu.

Istanbul (3) - Hamam-ul, experienta care a incununat calatoria la Istanbul

Orice vizita la Istanbul, fie ca este prima pe aceste meleaguri sau deja a devenit o obisnuinta, ar trebui sa includa si o vizita la hamam, adica baia turceasca. E una din experientele pe care o recomanda atat turistii, cat si localnicii, avand pe langa aspectele ce tin de iginea si un puternic caracter social. Iar eu sunt in asentimentul lor - e o modalitate excelenta de relaxare dupa o excursie cu multi kilomentrii parcursi pe jos, cu zeci de locuri vizitate, inconjurat de agitatia specifica unui oras de asemenea dimensiuni.

Sursa foto: http://www.cemberlitashamami.com/

Istanbul (2) - Evadare in Büyükada

Mi se intampla des ca, in timpul concediului, atunci cand petrec prea mult timp in acelasi loc, chiar daca sunt inca multe de vazut si de vizitat, sa simt nevoia unei evadari, unei schimbari (aproape) totala de peisaj, de atmosfera. De data aceasta, aceasta evadare s-a numit Buyakada (Marea Insula) - adica cea mai mare dintre cele 9 Insule ale Printilor (Princes’ Islands), aflate la cel mult o ora si jumatate de "mers" cu feribotul de pe tarmul european al Istanbulului.

Istanbul (1) - Cu bune si .... mai putin bune (10 sfaturi si idei de calatorie)

Istanbulul te copleseste de la prima intalnire. E mare: intins si suprapopulat, demna de o (fosta) capitala de Imperiu Otoman, si dar daca stam sa ne gandim ca populatia Istabulului este cu putin sub cea a Romaniei (18 milioane, fata de 20 de milioane, si multitudinea de oameni de pe strazi devine explicabil. Tocmai din acest motiv am ales sa vizitam Istanbulul la finalul lunii mai, inainte ca perioada concediilor sa inceapa cu adevarat si sa reusim sa ne bucuram de oras si secretele lui, in voie, fara a fi un "punct, intr-un val de turisti". Si s-a dovedit ca alegerea facuta nu a fost una gresita. 

In cele ce urmeza am reunit o serie de experiente, condimentate cu sfaturi si sugestii, astfel incat calatoria voastra la Istanbul sa fie cat mai reusita, mai relaxata si sa va bucurati de tot ceea ce are Istanbulul mai bun de oferit. Fara a avea pretentia ca lista este completa sau ca nu exista cale mai usoara, va dezvalui Istanbul-ul asa cum l-am vazut noi, cu bune si mai putin bune:

Bucuresti (13) - Parcul dintre bulevarde

Va spuneam si in cadrul altor articole, Bucurestiul este un oras plin de surprize; desi privindu-l pe de-a-ntregul nu il consider un oras frumos, are darul de a surprinde atunci cand te astepti mai putin - detalii arhitectonice, ziduri incarcate de istorie, locuri noi care indeamna la visare sau colturi de natura printre betoane, toate fac parte din micile surprize pe care Bucurestiul le ofera oricui are rabdare sa le primeasca. Astazi, o zi cu soare si adiere calda de primavara, am plecat in cautarea surprizelor pe care le ascunde Bucurestiul, iar el nu m-a dezamagit - mi-a oferit un loc de verdeata tocmai bun pentru incarcat bateriile:

Raftul de calatorie (13) - La drum cu matusa-mea (autor: Graham Greene)

Graham Greene spunea despre cartea sa: „La drum cu matusa-mea e singura carte pe care am scris-o doar pentru a ma amuza.” Oare chiar asa sa fie? Cu fiecare pagina cartea iti trezeste mai multe intrebari, decat te clarifica, fiecare rand mai adauga o enigma, incurca mai tare lucrurile care pareau pana atunci clare...si cred, ca atunci cand cunosti finalul, reactiile cititorilor pot parea amuzante. Cu toate acestea, am vazut in "La drum cu matusa mea" o poveste despre parteneri de calatorie si legaturile care se creaza intre ei, despre cum timpul petrecut in compartimentul trenului indeamna la conversatie si socializare, despre cum fiecare calatorie pe care o facem e o noua ocazie sa cunoastem si sa ne cunoastem pe noi insine, sa ne descoperim altfel decat am facut-o pana atunci.

Romania (13) - Micul Trianon de la Floresti - o bijuterie pierduta si o poveste trista

"Adevarat paradis terestru, cu atat mai impresionant cu cat nici de pe calea ferata ce traverseaza campia intre Floresti si Baicoi, nici imprejurimile prafuite ale proprietatii, nici drumul desfundat care leaga gara de castel nu lasau sa se intrevada ceva asemanator. Colorit bogat, armonios impartit: straturi inflorite, catifeaua de un verde intens a pajistilor netede, carpeni ramurosi, tunsi impecabil, tufe pline de flori mirositoare; bazine, fantani arteziene dupa moda franceza, linia clasica a aleilor lungi, cu pietrisul fin bine netezit, care aminteau gradinile de la Versailles, inviorate de asfintitul soarelui de mijloc de august; palcuri de vile luminoase si de pavilioane vesele, impodobite cu capucine și muscate". - in aceste cuvinte descria Maria Tescanu Rosetti, nora lui George Grigore Cantacuzino palatul de la Floresti.

La 100 de ani si ceva de la finalizarea constructiei (in 1913), aproape nimic nu mai aminteste de paradisul terestru, insa ruinele intr-o avansata stare de degradare continua seria locurilor frumoase din Romania, in jurul carora s-ar putea tese sute de povesti, ce cad victime ale nepasarii si probabil a intereselor ascunse.Desi Calatorscop este despre calatorii si locuri pe care va recomand sa le vizitati, nu pot trece cu vederea monumentele cu un imens potential turistic care sunt lasate (de cele mai multe ori voit) in paragina.

Raftul de calatorie (12) - Tara cu un singur gras (autor: Adelin Petrisor)

Daca nu poti vizita o anumita tara, din motive independente de tine, poti calatorii acolo, macar imaginar, ajutat de istorisirile celor care au avut acest "privilegiu" (inca sunt intr-o dilema in ceea ce priveste ghilimele). Si cum Coreea de Nord nu e o tara accesibila orisicui, am profitat de experienta lui Adelin Petrisor din 2012, citind cartea sa: "Tara cu un singur gras", pe de-o parte un exercitiu jurnalistic, pe de alta parte o experienta care te marcheaza si forteaza totodata sa rememorezi vremuri de mult apuse, dar oricum ai privi-o, o sansa unica.

Daca ar trebui sa caracterizez cartea in doar cateva cuvinte, as ca este scrisa cu o doza mare de (auto)ironie si cu o subiectivitate ce tinde sa fie cat mai obiectiva cu putinta. V-am bagat in ceata? Pai sa va explic mai pe  larg:

Romania (12) - Trenuletele (de jucarie) din Sinaia sau reconectarea cu copilul din tine

Gara din Sinaia reuneste de fapt parti din cele 3 gari pe care orasul le-a avut de-a lungul istoriei sale, iar daca e sa luam in calcul si micuta gara din diorama gazduita de Expozitia de Trenulete aflat la capatul peronului, putem spune ca avem parte de o premiera: 4 gari intr-una singura.

Cu aceasta idee in minte, imi propun sa va povestesc cate ceva despre experienta vizitarii acestei expozitii de machete, gazduita de Salonul Princiar a lui Carol I, construit in 1879. Pacat ca aceasta legatura, intre vechi si nou, nu este promovata mai mult, insa de apreciat faptul ca, inca de la intrarea in gara (propriu-zisa) expozitia iti este semnalata si esti invitat sa o vizitezi. Asa ca, am luat-o si noi pe urma indicatoarelor,

3 zile pe domeniul Peles intr-o locatie cu poveste

Weekend-ul trecut ne-am bucurat de premiul castigat la Orkestra Fall-Winter 2014, adica voucher-ul de la Aerotravel. Locatia aleasa: Sinaia - Domeniu Peles - Hotelul Bastion.*

De ce am facut tocmia aceasta alegere? Pentru ca vroiam sa fie relativ aproape de Bucuresti, la munte, intr-o zona in care sa avem ce vizita si pe unde sa ne plimbam, in mijlocul naturii si sa ne deconectam de agitatia urbana. Am vrut sa fie o locatie de weekend, incat sa nu nu para rau ca timpul va fi prea scurt pentru explorare. Cat despre hotel - il remarcasem inca din octombrie. M-a atras design-ul exterior, perfect in ton cu zona de munte, cu arhitectura celorlalte cladiri de pe domeniu de la Peles, cat si recenziile bune de pe site-urile de specialitate.

Cireasa de pe tort a fost insa poveste (frumoasa), care leaga hotelul

Raftul de calatorie (11) - Bazarul pe roti (autor: Paul Theroux)

"Inca din copilarie, cand locuiam la o azvarlitura de bat de Boston si de Maine, rar mi s-a intamplat sa aud cum trece un tren fara sa mi doresc sa urc in el" - asa se deschide jurnalul de calatorie prin Asia a lui Paul Theroux. Si cumva, pe tot parcursul cartii si a voiajului sau, iti inspira placerea de a calatori cu trenul, chiar daca uneori asta vine la pachet cu mizerie, oameni "dubiosi" din diferite clase sociale si neajunsuri ale retelei feroviare.

Si premiul, plimbare (calatorscopica) se facu...

Va mai amintiti articolul "Exercitiu de imaginatie (3) - Eleganta ca destinatie"? A fost scris ca raspuns la provocarea lansata in cadrul campaniei AeroTravel din cadrul concursului Orkestra Fall/Winter; dar pentru mine a fost un prilej bun sa imi amintesc de locurile frumoase pe care le-am vizitat, dar mai cu seama de eleganta pe care anumite orase o emana. Am incercat sa scot din clasament destinatiile clasice asociate cu eleganta, asa cum este Paris-ul si in cele din urma, in cursa finala au ramas doar 3: Edinburgh, Praga si Salzburg. Trei orase, din trei tari, cu istorie si cultura diferita, cu un stil de viata aparte, cu arhitectura si povesti mereu surprinzatoare. Ca o defilare pe covorul rosu, s-au insiruit argumentele in favoarea elegantei lor si datorita voua am castigat locul II. 

Pe la mijlocul lunii Decembrie va multumeam pentru sprijin si va anuntam ca voucher-ul de 300 de lei pus la bataie de Aerotravel ne va duce intr-o noua calatorie calatorscopica.

Iar dupa Gala de Premiere, am inceput cu o mica aventura, scotocind site-ul celor de la Aerotravel in lung si in lat, am schimbat zeci de mailuri cu ei, m-am enervat, m-am calmat, dar am ajuns la o concluzie (zic eu, pertinenta) - Mai au mult de lucrat la partea de comunicare cu clientii. Dar, cum totul e bine cand se termina cu bine; iar orice are la mijloc o noua calatorie, nu are cum sa nu fie un lucru bun...In cele din urma am reusit sa luam decizia finala.

Asadar, premiul castigat impreuna cu voi (multumesc, multumesc, multumesc) merge spre un weekend la Sinaia, la un hotel cu poveste, intr-o locatie incarcata de istorie si care (sper) sa aduca o noua perspectiva asupra unuia dintre monumentele turistice etalon din Romania.

Asadar...urmeaza povesti noi si interesante pe Calatorscop, tocmai bune pentru a va pregati destinatia de concediu :)

Romania (10) - Castelul Pelisor - istorie, papucei si un ghid la inaltime

In weekend-ul in care am vizitat Palatul Cantacuzino si Muzeul Iulia Hasdeu, despre care v-am povestit acum ceva vreme, am fost si la Castelul Pelisor (Pelesul era inchis pentru conservare). Am ezitat un pic sa va scriu si despre el, pentru ca e o locatie foarte cunoscuta, s-au scris mii de articole, carti si povesti despre el, asa incat mi-a fost teama ca articolul meu nu va aduce nimic nou fata de ceea ce stiti deja despre Pelisor. In final, ceea ce aduce nou acest articol este recomandarea de a-l vizita, daca pana acum nu ati avut ocazia, sau de a-l revizita, pentru ca orice revedere va aduce cu sine ceva nou. Pentru mine, noua si  placuta surpriza a fost prezenta si prezentarea ghidei care a coordonat acest tur.

Mama - partenerul meu de calatorie

E martie, e chiar 8 martie - Ziua Internationala a Femeii (sau a Mamei, asa cum am invatat cand eram mici). Ce legatura are asta cu blogul meu - Calatorscop? Eh...are o legatura foarte stransa, pentru ca de prin 2008 (adica sa tot fie 7 ani) mama este partenerul meu constant de calatorie.

De 7 ani, in fiecare an, plecam impreuna undeva in Europa. Doar noi doua, ca fetele. Asa am vizitat rand pe rand: Budapesta cu ape termale si tantarii de pe Dunare, Praga cu stadute-i intortocheate si acoperisuri rupte din desenele lui Disney, Viena grandioasa si calutii ei lipitani, Balchik-ul cel scaldat de soare si mangaiat de mare, Barcelona lui Gaudi si nu numai, Londra - orasul in care plictiseala nu exista, Bavaria cea plina de castele si case cu bete, Paris-ul si castele ce-ti taie raspuflarea de pe Valea Loarei. In fiecare dintre ele a ramas o particica din noi si am luat o particica din ele cu noi, acasa.

Dar oricat de diferite sunt locurile pe care le-am vazut impreuna, in fiecare am invatat mai mult si mai multe despre fiecare dintre noi. Aici se concentreaza momentele acelea intime, in care ne destindem si ne deschidem, in care povestim vrute si nevrute, in care barierele de varsta, experienta, curaj, teama de necunoscut dispar. A nu se intelege ca mama a fost sau este genul de om care nu a fost plecata din tara, nu stie sa foloseasca netul sau calculatorul, ba din contra, e o persoana foarte deschisa, curioasa si flexibila.

Magia incepe cu mult inainte de a pleca, pentru ca impreuna alegem destinatia si perioada in care vrem sa plecam, de obicei sunt 2 saptamani (in care suntem doar noi doua). Apoi cautam bilete de avion (asa am descoperit SkyScanner si ne-am abonat la newsletterele companiilor aeriene) si cazare (aici am ramas fidele Booking.com ).

Apoi urmeaza partea mea preferata inainte de plecare, stabilirea itinerariului, a locurilor pe care vrem sa le vizitam si a bugetului. Idei, pareri, link-uri, taxe de intrare, orar de vizitare...toate ajung in cele din urma condensate intr-un excel, frumos ordonate pe zile si zone. O sa impartasesc cu voi, intr-unul din articolele urmatoare un astfel de tabel, intrucat mie imi pare foarte util, chiar daca odata ajunsi la fata locului unele lucruri se schimba si ordinea se mai inverseaza. E un punct de plecare in marea aventura intr-un oras nou si (cel putin in cazul nostru) te ajuta sa utilizezi la maxim timpul pe care il petreci aici.

Intreaga parte de pregatire se face "cot la cot", caci mama mea e initiata in "tainele" internetului, mailului si a altor tool-uri moderne. Recunosc ca, scriind acest articol imi dau seama ca mama mea e WOW!

Iar odata check-in-ul facut...devenim doi parteneri de calatorie, in toata regula, de la egal la egal: stabilim impreuna incotro mergem, unde mancam, facem monetarul si ne impartim bugetul, revizuim lista de suveniruri si in plus, ne distram de minunte impreuna; caci cine sa iti faca poze, cu cine poti sa razi cu gura pana la urechi in fata "diversitatii culturale", sa te ajute sa gasesti pe harta urmatorul obiectiv, sa iti pazeasca bagajul in aeroport sau gara atuci cand "natura te cheama" si cate si mai cate?

Avand toate astea in minte,  intelegi entuziasmul cu care, asteptam urmatoarea calatorie impreuna.

La multi ani mami, partenerul meu de calatorie!

Bucharest (4) - Romanian Railway Museum

If you arrive in Bucharest by train or if you leave from the North Station somewhere else in Romania or in Europe, take a few minutes to discover the Romanian Railway Museum. Although it is not large, it takes you on a journey through railway history, from beginning of the European railway line in 1830 (between Liverpool and Manchester), to Romanian inception in 1854 (Oravita-Bazias line, only for coal transport ) and until today.

Looking back is amazing how trains have developed, from the steam engines to high speed trains (with maximum operational speed of 430km/h). This tiny museum reveals a fascinating world and I invite you all to discover it:

La multi ani Calatorscop!

Anul trecut, intr-o sambata s-a nascut Calatorscop. Azi constat ca au trecut deja primele 365 de zile in aceasta calatorie fantastica. Am descoperit incet, incet cu sa folosesc platforma (desi e relativ intuitiva....ca sa nu spun stupid proof), v-am povesti despre plimbarile si locurile pe care le-am vizitat, am participat la 2 concursuri (organizate de SEO Monitor), am incercat sa pastrez un echilibru intre a fi obiectiv si a fi subiectiv...Daca am reusit sau nu, astept sa imi spuneti voi!

Ce imi doresc pentru urmatorul an de blogging? Sa cresc, sa bifez cat mai multe puncte din Bucket List, si sa adaug pe lista altele noi, sa adun cat mai multi Parteneri de Calatorie - gata sa impartaseasca cu noi experientele lor de calatorie.

Si chiar daca  inceputul de an nu a adus prea multe articole noi, ramaneti cu ochii pe Calatorscop, pentru ca urmeaza Sinaia (intr-o alta versiune, asa cu probabil ca nu ati vazut-o pana acum), Istanbul si un tur prin sud-vestul tarii. Nu uitam nici de Raftul de Calatorie si nici de scurtele plimbari prin Bucuresti.

Cu alte cuvinte: locuri noi, trasee noi, idei si planuri de calatorie care sa va inspire.

La multi ani Calatorscop!