Filme, amintiri din copilărie și draperii

De câte ori de la începutul pandemiei ați auzit sau ați adresat întrebarea: Ce film nou/bun ai mai văzut/ îmi recomanzi? Nu știu cum e la voi, dar recunosc că noi am devorat la propriu "biblioteca" Netflix, ne-am updatat cu filmele apărute în ultimii ani...și odată cu epuizarea acestora am lansat o provocare în cercul restrâns de prieteni - revizionarea filmelor care ne-au marcat diferite etape ale vieții. Cea mai super idee a sezonului! Nu doar ca ne-am asigurat programult de vizionare pentru multe - multe seri, dar am și rememorat multe momente dragi, amuzante și a fost punctul de start pentru o groză de discuții. Dacă prima noastră întâlnire o legăm inevitabil de "Terapie de cuplu" (Hope Springs, din 2012), fiind filmul pe care l-am vizionat atunci, împreună (coincidentă sau nu), filmele care ne-au marcat copilăria sunt ușor diferite. Dacă în cazul lui seriile cu Arnold și Stolone sunt de căpătâi, pentru mine primul gând a fost la Sunetul Muzicii, povestea tinerei călugărițe ajunsă guvernantă a copiilor căpitalnului von Trapp și toate aventurile și povestea de dragoste care a urmat.

Astăzi nu e un dat, e un dar. Mâine cum e?

Perioada pe care am traversat-o în ultimele luni și care încă nu a luat sfârșit ne-a făcut, pe cei mai mulți dintre noi să ne gândim mai mult, mai cu atenție la ziua de mâine, să fim mai prudenți la deciziile pe care le luam astăzi și care mâine se întorc inevitabil asemeni unui bumerang; să ne bucuram de cei din jurul nostru, să construim și întreținem relațiile care ne hrănesc sufletul și să nu-l mai luam pe astăzi ca pe un dat, ci să îl apreciem ca pe un dar.

Ultimele luni au fost timp de reflecție la ceea ce suntem și care ne sunt valorile, au fost răgaz să ne descotorosim de fațade și să dăm mai mult sens nouă. Să ne recalibrăm busola interioară, să pune stop și să o luam de la capăt mai proaspeți, mai încrezători, cu o atitudine de învingători, încă de când am păsit afară - pentru că fiecare zi e o luptă câștigată.