Bucuresti (29) - Zona Gradina Icoanei si Schitul Darvari - o plimbare care-ti incarca bateriile

Str. Schitu Darvari

Intr-o perioada in care timpul meu s-a impartit (tot mai des inegal) intre viata de la birou si  incercarea de a compensa si comprima in timpul liber iesiri in oras, timp petrecut cu ai mei, descoperit locuri noi, revizitat locuri dragi, o plimbare de una singura e nu numai un capriciu, dar chiar un act de curaj si indrazneala. Cred ca imaginea pare cunoscuta pentru multi dintre voi, insa iata ca vineri a veni momentul sa inot un pic contra curentului si sa pornesc, singurica, doar cu gandurile mele, intr-o plimbare tihnita, in pas domol pe stradutele din zona Icoanei. 

Aveam in gand si o destinatie precisa, dar pana acolo, m-am bucurat de linistea ce te cuprinde incet, odata ce depasesti zona pietei Romane, spre Lahovari si intri pe str. Eremia Grigorescu. Imediat pe partea stanga, ma intampina Tandarica, teatrul copilariei mele. Zambec, iar murmurul salii si zarva de pe scena (sau o fi fost invers) din piesa "O fetita mai cu mot, pune-un capcaun la colt" imi raspuna in urechi (sa fi trecut vreo 25 de ani de-atunci. Oare se mai joaca?). Eh, incep sa ma deconectez... incet-incet. 

Bucuresti (15) - Moghioros: Parcul copilariei mele

In caz ca va intrebati, in poza sunt eu,  la cules de papadii in Moghioros

Am locuit intotdeauna in Drumul Taberei, iar Parcul Drumul Taberei sau Parcul Moghioros (asa cum se numea inainte) a fost "martorul" multor peripetii ale copilariei, si mai tarziu a adolescentei mele. Una dintre imaginile pe le asociez cu parcul sunt zecile de papadii pe care, mica fiind le "vanam" si apoi incercam sa le suflu dintr-o rasuflare (imi si iesea de cele mai multe ori). Dar tot aici am invatat sa merg pe bicicleta si mai tarziu pe role, aici m-am suit prima data intr-un copac (cred ca era o salcie), tot de aici m-am ales cu o sumedenie de vanatai si julituri jucand v-ati-ascunselea. Mai tarziu in Moghiors m-am plimbat prima data cu un baiat si tot aici povestem cu prietenele micile aventuri romantice de la scoala. Sunt cu siguranta zeci de amintiri si momente frumoase care ma leaga de acest loc si pe care le voi rememora mereu cu drag.

Bucuresti (13) - Parcul dintre bulevarde

Va spuneam si in cadrul altor articole, Bucurestiul este un oras plin de surprize; desi privindu-l pe de-a-ntregul nu il consider un oras frumos, are darul de a surprinde atunci cand te astepti mai putin - detalii arhitectonice, ziduri incarcate de istorie, locuri noi care indeamna la visare sau colturi de natura printre betoane, toate fac parte din micile surprize pe care Bucurestiul le ofera oricui are rabdare sa le primeasca. Astazi, o zi cu soare si adiere calda de primavara, am plecat in cautarea surprizelor pe care le ascunde Bucurestiul, iar el nu m-a dezamagit - mi-a oferit un loc de verdeata tocmai bun pentru incarcat bateriile:

Bucuresti (11) - Parcul Bazilescu - intre verde si dezamagire

Bucurestiul e un oras care te surprinde la fiecare pas. Placut sau neplacut, sentimentul acesta te urmareste la fiecare plimbare, iar pe masura ce descopar locuri noi, inteleg cat de putin imi cunosc orasul.

Intr-o dupa-amiaza, saptamana trecuta, am pornit spre Parcul Bazilescu, situat in cartierul Bucurestii Noi, la capatul celei mai noi linii de metrou. Imi parea cumva la capatul pamantului, intr-o zona, cu care, recunosc n-am interactionat prea mult.

Odata intrat in parc de surprinde linistea si verdele ce ascunde blocurile de peste strada. Esti parca rupt de cotidianul agitat, de probleme, poti fi tu, cu tine si atat. Parcul a fost de curand reamenajat si pare a fi bine intretinut, cu banci si cosuri de gunoi afernete, cu locuri de joaca pentru copii, cu iarba tunsa si udata de aspersoare, astfel incat isi mentine acel verde crud si odihnitor. Mai ca iti vine sa te intinzi pe iarba si sa ghicesti forma norilor de pe cer.