Partener de calatorie (1) - Vedere din Haga

Sursa: https://www.facebook.com/gemeenteDH

Cand ai scris o vedere? Dar cand ai primit una?

Eu am avut placerea si bucuria sa primesc chiar ieri una, ce-i drept virtuala de la unul dintre persoanele dragi mie, la fel de pasionata de calatorii si de tot ce inseamna vizitat locuri noi. Si pentru ca mi-a placut atat de mult am ales sa o impartasesc cu voi, caci, recunosc, mi-a cam starnit cheful si pofta de vizitat si, de ce nu...nici o vizita in Olanda nu suna chiar rau.

Asadar, iata o frantura din povestea noului nostru Partener de Calatorie, Rendo:

Raftul de calatorie (17) - Colectionara de parfumuri interzise (autori: Kathleen Tessaro)

"Don't judge a book by its cover", dar ce te faci cand coperta este primul lucru care te atrage la o carte (Ana Nicolau si echipa de la Nemira au facut o alegere excelenta), apoi titlul si in cele din urma, iremediabil si ireversibil - intreaga poveste; o pendulare continua, aproape ritmica, intre cosmopolitul Paris al anilor '50 si New York-ul anilor '20, presarat cu franturi din atmosfera boema, cu aroma decadenta de tutun, alcool si jocuri de noroc din Monte Carlo si Londra, trista si cenusie de dupa razboi.

Colectionara de parfumuri interzise

este o poveste pe cat de tumultoasa, pe atat de eleganta, care te face curioasa sa intorci, de fiecare data pagina pana ajungi la final. Este povestea a doua femei, care desi nu se intalnesc propriu-zis niciodata, reusesc sa-si dea peste cap viata una celeilalte. E povestea unei legaturi nevazuta, ce se intinde in timp, aproape 3 decenii si poarta cu ea, neperceptibil si totusi atat de prezent si rascolitor de amintiri uitate, un parfum de "narcise salbatice, lemn, lana si par". In final, Colectionara de parfumuri interzise este povestea unei calatorii care schimba destine, fiindca pana la urma, nu doar viata lui Grace Monroe (persoanjul principal) se schimba, dar si cea a sotului sau, a avocatului D-nul Tissout, a Madamei Zed si a celorlalte personaje din timpul prezent al romanului, etc. 

Povestea celor 5 zile petrecute in Oltenia - partea 3 (Orsova, Cazane, Portile de Fier, Drobeta Turnu Severin)

Acesta este ultima parte din trilogia excursiei noastre prin Oltenia. Primele 2 episoade le gasiti aici si aici.

Dupa Baile Herculane, am pornit dis de dimineata spre Orsova. Ne-a intampinat un oras aproape pustiu si trist, cu aspectul tern al oraselor tipic comuniste. Doar ca ceea ce vedem noi astazi, este Noua Orsova, cea in care au fost stramutati locuilorii odata cu construirea barajului Portile de Fier. Urmele castrului roman Dierna sau ale vechii cetati Orsova, cucerita si locuita de turci, sunt acum pe fundul Dunarii, la fel si insula Ada-Kaleh si, odata cu ele urmele a sute de ani de istorie. Cu toate acestea potentialul turistic al orasului si a zonei in sine, exista, desi el este ignorat si neexploatat suficient.

Raftul de calatorie (16) - Drumuri de vis prin Europa

Atunci cand nu calatoresc, fac planuri de calatorie; imi aleg voluntar sau nu urmatoarea destinatie, ma "arunc" de diferite stradute (asa cum il arunci pe omuletul de la Google in varianta Street view) si imi imaginez "cum ar fi!". Iar visul cel mai frumos devine, de cele mai multe ori, urmatoarea destinatie. Sunt convinsa ca nu doar mie mi se intampla asa, ci tuturor celor pasionati sa descopere locuri noi, sa mearga pe urmele istoriei sau ale naturii, sa viseze cu ochii deschis la locurile minunate pe care le-ar putea vedea. Iar pentru acesti visatori, asez pe Raftul de Calatorie, cartea cu numarul 16: "Drumuri de vis prin Europa" 

Bucuresti (16) - Expo Bazar Art

O plimbare prin targurile de vechituri este o adevarata calatorie in timp, in vremuri in care timpul trecea mai tihnit, in care preocuparea era mai mult pentru frumos si mai putin pentru functional, in care atentia pentru detalii si calitate era la un alt nivel (mai inalt). Obiectele pe care le gasiti in aceste piete sunt cele care au treut testul timpului si care, readuse la viata spun povestea vremurilor din care provin. Primul astfel de targ pe care l-am vizitat a fost la Viena (cititi mai multe aici), iar de atunci am mai vazut si alte targuri, mai mari sau mai mic; niciun targ nu e la fel, nicio zi in acelasi targ nu seamna cu precedenta, asa ca, daca te-ai indragostit iremediabil de un anume obiect si daca bugetul ti-o perminte, ia-l acasa, pentru ca, data viitoare s-ar putea sa nu il mai gasesti. 

Romania (18) - Baile Herculane

Continuam povestea "aventurii" noastre prin Baile Herculane, cea mai veche statiune turistica din Romania. Prima parte a povestii, o regasiti aici

Daca in perioada "austriaca" a statiunii accesul era, cu precadere, destinat aristocratiei, luxul si opunentul fiind prezente la orice pas, iar in perioada comunista sa prinzi un loc "la tratament" la Baile Herculane era ceva de vis, acum totul pare ca a fost dat uitarii. Cativa turisti rataciti (printre care si noi), o groaza de pensionari veniti pentru bai si tratament, cladiri (mai bine de 80% din cladirile istorice ale statiunii) in santier, acoperite de schele si cam atat...pe cat de frumoasa, pe atat de trista am regasit-o. Dar dincolo de valul gri si trist care o invaluie, Baile Herculane iti dezvaluie crampeie din frumusetea sa de alta data, la fiecare pas.

Romania (17) - Baile Imperiale Austriece- un paradis (aproape) pierdut

Punctul central al excursiei noastre prin Oltenia a fost Baile Herculane, un loc pitoresc pe care l-am vizitat alaturi de parintii mei in urma cu mai bine de 14 ani si in care mi-am dorit sa revin.
Statiunea se afla pe Valea Cernei, la aproximativ 40 km de Drobeta-Turnu Severin si, cu toate ca se afla la o altitudine de doar 160 m fata de nivelul marii, aici se respira un aer puternic ionizat, ca la 1500-2000 metri.

Pentru pasionatii de calatorii, faptul ca Baile Herculane se afla pe aceeasi paralela cu Nisa si Venetia ar putea fi un detaliu interesant.

Am decis sa revizitam statiunea intrucat, cumva ramasese intiparita in mintea mea de copil acea frumusete pe inca o emana acest loc, in care natura si istoria se imbina s-au imbinat armonios de sute de ani.

Povestea celor 5 zile petrecute in Oltenia - partea 2 (Polovragi, Targu Jiu)

--Prima parte a articolului o gasiti aici --

A doua zi, de dimineata ne-am continuat itinerariul prin Oltenia. Am inceput cu Manastirea Polovragi, unde ne-a intampinat o poarta de lemn, foarte frumoasa, dar inchisa. Apoi ne-am strecurat (la propriu) pe langa garduletul de fier din dreptul portii pietonale din partea stanga si am patruns pe aleea ce duce spre zidurile manastirii. Aici am avut o alta supriza un pic cam neplacuta - nimeni nu iti raspunde la salut si nici nu arata vreo urma de ospitalitate traditionala (mult promovata si laudata, de altfel), cu toate ca nu era prea multa lume la ora respectiva. Ciudat, dar am trecut si peste asta!

Si cum afara caldura incepea deja sa isi faca simtita prezenta, am pornit spre un loc mai racoros - Pestera Polovragi. Accesul spre pestera se poate face pe jos, mergand pe drumul (partial asflatat) din dreapta manastirii. E o portiune de 500-600 de metrii de urcusi pe rumul este forestier, paralel cu raul Oltet, ce desparte Muntele Capatanii de Muntele Parang. Ne-au intampinat portile de fier (inchise), cativa turisti zgribuliti, un agent de paza si o placuta pe care era programul de vizitare Programul