Raftul de calatorie (24) - Singura pe Drumul Matasii (autor: Sabina Fati)

Drumul Matasii este cea mai veche artera comerciala si calea care timp de 2500 de ani a facut legatura (terestra si anevoioasa) intre Asia si Europa, a legat doua lumi total diferite, a facut ca traditiile sa circule, gastronomia sa se reinventeze, moda si obiceiurile sa capete culori si sensuri noi. Abandonat odata cu deschiderea rutelor maritime, mai rapide, mai putin costisitoare si aparent mai sigure, Drumul Matasii revine in prim planul zilelor noastre odata cu miscarile, interesele si aspiratiile mai vechilor sau mai noilor puteri economice, militare si politice. 

In acest context, jurnalista Sabina Fati porneste in explorarea acestei rute si reface drumurile batatorite inca de acum 2500 de ani. Jurnalista porneste in aventura ei singura, cu un rucsac mare in spate, cu unul mai mic in fata, cu cateva device-uri tech si cu un mare bagaj de cunostinte despre istoria si politica lumii asiatice dobandit de-a lungul carierei de jurnalist de investigatii. Dar teoria nu se potriveste mereu cu practica si nici socoteala de acasa cu cea de pe Drumul Matasii, ceea ce face lectura si mai palpitanta.

Bulgaria (8) - Manastirea Sfantul Dimitrie Basarabov

Dunarea invelita in ceata si colorata de rasaritul de noiembrie

Dimineata de sambata ne intampina cu o ceata groaza, care in lumina rasaritului capata nuante rozalii de vata de zahar. Traversam Dunarea, in drumul nostru spre capitala tarilor bulgari - Veliko Tarnovo si face o scurta oprire matinala la Manastirea Sfantul Dimitrie Basarabov.

 

Manastirea si pestera in care s-a retras sfantul ce avea sa devina ocrotitorul Bucurestiului se aflata in localitatea bulgara Basarabovo, la o distanta de aproximativ 80 de kilometri de Bucuresti si la doar 10 de Russe. Asadar daca va aflati prin zona, o oprire la Basarabov merita trecuta pe lista, chiar si de catre cei mai putin religiosi.

Bulgaria (7) - Veliko Tarnovo

Tsarevets

Imi doream de mult si foarte mult sa ajung la Veliko Tarnovo, iar alaturi de prietenii de la Terra Incognita am reusit in sfarsit sa bifez si acest obiectiv de pe bucketlist-ul calatorscopic. Inca de la inceput va spun ca e o locatie ideala pentru un weekend sau o zi libera pe care va doriti sa o petreceti altfel decat acasa...unde mai pui ca este si aproape de Bucuresti (aprox 180 km). Veliko, asa cum l-am vazut noi, intr-o zi de noiembrie cu vreme "mofturoasa", dar fara ploaie, este genul de destinatie ideala pentru o escapada indiferent de sezon. 

Tsarevets

Ne-am inceput plimbarea prin Veliko Tarnovo din Piata Tarului Ivan Asen I, adica fix de acolo de unde incepe drumul ce urca spre cetatea medievala. Primul pas (dupa cele cateva poze) a fost achizitionarea biletelor pentru accesul in cetate, numita Tsarevets. Cetatea si orasul vechi au fost construita pe  trei coline (Tsarevets, Trapezista si Sveta Gora), aflate in apropierea raului Yantra. Pozitia sa inalta a insemnat un avantaj strategic in vremurile tulburi ale Evului Mediu, iar asta i-a conferit de-a lungul timpului renumele de "a2a (cetate) in cuvinte si fapte dupa Istambul", ceea ce nu era chiar de ici de colo.

Malta (4) - Valletta, capitala cavalerilor ioaniti

Valletta sau La Valletta, cum am mai gasit-o prin diferite ghiduri, este capitala Maltei si genul de oras mediteranean medieval pitoresc pe care il poti parcurge intr-o zi, fara prea mare efort. Asadar, o zi petrecuta pe strazile Vallettei este suficienta pentru a-i descoperi frumusetile si a va decide asupra celor pe care vreti sa le revedeti (daca timpul v-o permite), fara teama ca ati putea rata ceva.

Povestea Vallettei, dar si a Maltei in general este strans legata de cea a Cavalerilor Ioaniti, despre care va recomand sa cititi cateva detalii inainte de a vizita insula, pentru a intelege mai bine locurile prin care urmeaza sa va plimbati. Impartiti in opt „natiuni” dupa locurile din care veneau: Provence, Auvergne, Franta, Castilia si Portugalia, Italia Anglia, Germania, Aragon - Catalonia si Navarre,  ei s-au dedat in egala masura la acte de piraterie dar si de infrumusetare a cetatilor, de inaltare a bisericilor de pretuire a artelor. Multe dintre cladirile in care astazi isi desfasoara activitatea diferite institutii ale statului maltez au fost odinioara asa-zisele „auberges” (hanuri), de fapt constructii impunatoare ridicate pentru fiecare dintre „natiuni”- un soi de sediu de partid pentru fiecare ramura a ordinului. O parte dintre ele au supravietuit istoriei si bombardamentelor, altele insa au disparut.

Revenind la Valletta, datorita cavalerilor acesta a fost primul oras din Europa ridicat dupa niste planuri bine definite, iar acest se traduce prin simplitate si ordine (nu prea ai cum sa te pierzi, intrucat stardutele sunt paralele si perpendiculare si toate se "varsa" in bulevardul (strada) Republica, ce face legatura intre poarta de acces a orasului si Fortul Elmo), dar si prin pitoresc si linistit. Fiind unul din cele mai bine conservate orase fortificate si o adevarata capodopera arhitecturala, Valletta a fost inscrisa, in anul 1980, pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Asadar ce e de vazut si e de neratat in Valletta?

Exercitiu de imaginatie (5) - Biblioteca de calator incepator

La momentul la care am inceput da scriu acest articol, stateam (ca in fiecare dimineata de luni, marti, s.a.m.d) in statia de autobuz. De data aceasta insa aveam in mana "Cartile care ne-au facut oameni", initiata si coordonata de Dan C. Mihailescu si aparuta prin 2010 la editura Humanitas.

Asa cum povesteste insusi autorul, ideea proiectului a pornit de la intrebarea, tot mai des si in diferite contexte adresata, cu privire la lecturile ce ar trebui sa treaca prin mainile oricarui tanar. Acele volume care sa ii deschida pofta de lectura, dorinta de cunoastere si care, in final se doresc a fi catalizatorul ce il va transforma pe "pierde-vara hipsterel" intr-un adult cult. Ei bine, daca despre cartea lui Dan C. Mihailescu o sa va impartasesc mai multe intr-un articol din seria "Raftul de calatorie", cel de fata este despre cartile care au trezit in mine dorinta de a calatorii, de a descoperi o alta latura a cladirilor de langa noi, spiritul de aventura semi urbana si in general tot ceea ce se concentreaza in spiritul calatorscopic din spatele blogului. Asadar, in ropot de tobe si cu elan inainte - 9 volume care mi-au influentat si slefuit spiritul calatorscopic :

Malta (3) - Experiente culinare malteeze

Vacanta in Malta a fost o desfatare pentru toate simturile, astfel ca nu puteam sa povestesc despre aceasta experienta fara sa va povestesc despre gustul Maltei, mai cu seama ca aceasta se lauda cu o bogata istorie culinara. Citeam inainte de a porni la drum ca aceasta este poate prima tara din lume care a avut o gastronomie fusion si mi-am zis "wtf :) suna foarte pretentios si un pic dubios :)". Dar a venit rapid explicatia - "vina" o poarta cavalerii ioaniti, care provenind din diferite colturi ale Europei, au venit fiecare cu bagajul lor gastronomic. Astfel, bucatele aduse de cavaleri s-au impletit cu bucataria insulara a maltezilor, pe care acestia dintai o considerau a fi "bucataria saracului" si astfel s-au nascut preparatele ce astazi defineste gastronomia Maltei. E foarte greu sa gasesti un preparat maltez, fara sa identifici rapid si un frate (mai apropiat sau mai indepartat) prin bucataria italiana, franceza, spaniola, germana, englezeasca sau araba.

Dar sa le luam treptat:

Malta (2) - 5 resedinte malteze pe care nu trebuie sa le ratezi

Salonul de vara - Casa Rocca Piccola

Pasionat sau nu de istoria locurilor pe care le vizitezi, farmecul local este dat nu doar de acele detalii pe care le observi mergand agale pe strazi, admirand vitrinele sau balcoanele, dar si de ceea ce se ascunde dincolo de zidurile caselor. Cum traiesc sau cum traiau localnicii? Ce fel de obiceiuri aveau? Iar daca nu ai ocazia sa vizitezi caminul unui localnic contemporan, unde sa observi mai bine toate aceste amanunte, adunate la un loc, decat in casele transformate in muzee, ce reconstruiesc atmosfera epocilor trecute si pastreaza o farama din farmecul acelor vremuri. De obicei acestea sunt casele nobililor ce pastreaza atat luxul si moda timpului lor, dar si traditia locurilor, obiceiurile si stilul de viata a celor care ii serveau pe cei bogati. 

Aici trebuie sa va fac o marturisire - pentru mine, cea mai fascinanta incapere din aceste locuinte este bucataria, si nu pentru ca sunt o gurmanda (ceea ce e adevarat :) ) ci pentru ca mi se pare ca surprinde cel mai bine spiritul casei si a vremurilor in care a fost construita si folosita. (Poate n-ar fi o idee rea sa dedic un intreg articol bucatariilor, ce spuneti?).

Kiku si autobuzul Calatorscop la Casa Rocca Piccola

Dar revenind la farmecul local, Malta este cunoscuta ca fiind casa cavalerilor ioaniti, dar si posesoarea unor impresionante resedinte nobiliare:

 

1. Deschidem portile resedintelor malteeze cu prima pe care am si vizitat-o Casa Rocca Piccola, aflata chiar in inima Vallettei, pe strada Republicii, la nr 76. Este locuinta celui de-al 9lea marchiz de Piro, care este totodata si al noualea baron de Budach si cavaler de Malta si face parte dintr-o veche familie nobiliara maleeza. Casa Rocca Piccola este singurul Pallazzo din Valletta aflat in proprietate privata, inca locuit si in care, totusi, este permis accesul vizitatorilor.  Resedinta are o istorie ce se intinde pe mai bine de 400 ani si pastreaza numele primului ei stapan, Don Pietro la Rocca, amiral al Ordinului Sf Ioan in Italia.

Malta (1) - 5 vederi malteeze

Proaspat reintoarsa din Malta, gandul imi zboara inca la albastrul aproape ireal al marii, la zidurile si stancile calcaroase de culoarea mierii, la culorile vii ale barcutelor de pescuit din varful carora ochiul norocos a lui Osiriss te priveste atent. E grea trecerea de la 37 de grade si mangaierea calda a brizei la 15 grade romanesti si o ploaie mocaneasca de toamna, asa ca ma agat de imaginile inca proaspete din vacanta si impartasesc cu voi 5 vederi malteeze cu care m-am reintors acasa: