Gustul Japoniei din bucătăria de acasă: 3 cești de ceai, 3 experiențe

A trecut ceva vreme de la prima călătorie din bucătăria de acasă în lumea gusturilor (dacă nu vă mai amintiți, aici găsiți link-ul) așa că vă invit să pornim împreună în cea de-a doua călătorie, de data aceasta pe tărâmul ceaiului (cum probabil că deja v-ați dat seama din titlu) și nu oriunde, ci în Japonia.

Ceaiul este pentru japonezi un simbol al simplității, un mod de înțelegere a legilor naturii și comuniune în armonie. Deși a fost adus pe ascuns în aici din China în secolul al VIII-lea de un călugăr budist, împreună cu tehnici de ceremonie a ceaiului, artiștii japonezi, samuraii, savanții, căpeteniile militare și împărații l-au ridicat la rang de artă - acel gen de artă care a reușit într-un mod absolut remarcabil să se contopească cu prezentul, să se adapteze vremurilor moderne și totuși să mentină vii rădăcinile seculare. 

Articolul de astăzi nu este însă despre istoria ceaiului și călătoria sa fantastică (deși e o idee excelentă pentru un articol viitor, ci despre experiența mea recentă a degustări unor sortimente de ceai ușor (sau mai mult) diferite de infuziile de plante sau fructe cu care suntem obișnuiți. Băutori de ceai sau nu, sortimentele de mai jos sunt o călătorie spre un alt colț al planetei, așadar pregătiți-vă să descoperiți o latură mai puțin cunoscută a ceaiului:

Sakuracha

Prima încercare este inspirată de primăvara japoneză și se numeste Sakuracha (Cherry blossom tea - Sakura tea). Sakuracha este o infuzie japoneză foarte specială, tradițională, care se deosebește de oricare alta pe care ați încercat-o și e total neașteptată. Sakura este numele flori de cireș roz care înfloresc în toată Japonia primăvara. Roz, catifelat, delicatețe, parfum suav - exact așa îmi imaginam ca ar trebui să fie și ceaiul omonim, pe care l-am descoperit pe rafturile de la KJ Center (magazinul cu produse japoneze și coreene despre care v-am mai povestit pe blog și unde găsiți o groză de chestii inedite). M-a atras pachețelul alb cu floricele mici roz și conținutul, ce părea sa fie de petale de flori de cireș tavalite în zahar. 

Ei bine nu! Cristalele erau de fapt de sare, iar întreg modul de conservare a petalelor este atipic. Am studiat un pic "rețeta"  din spate și am aflat că florile sunt amestecate cu oțet de prune ume și sare și se lasă la infuzat 3-4 săptămâni. 

Sakuracha este un preparat obișnuit în Japonia, iar ceaiul este cel mai des folosit pentru sărbători și ocazii speciale și este servit în principal la nunți, deoarece se crede că reprezintă noi începuturi. 

Ca să mă asigur că fac lucrurile așa cum trebuie, am frunzărit un pic Youtube-ul și apoi am trecut la fapte (vă las și vouă un link elocvent aici).

Impresii călătorscopice despre Sakuracha - întreg procesul de preparare a ceaiului este spectaculos și urmarea etapelor pregătitoare este esențială pentru experiența în sine. Florile de cireș delicate se desfac delicat sub acțiunea apei fierbinți asemeni clipurilor pe fastforward de la Tele-enciclopedia. Gustul în schimb este departe de ideea de ceai (infuzie) cu care suntem noi familiarizați. Este sălciu (probabil de la sarea și oțetul în care au fost conservate petalele), în disonanță cu delicatețea florilor. Nu pot spune că m-a cucerit și nici că am băut ceasca până la capăt, însă spectacolul merită toți banii.

Royal Milk Tea

O nouă după amiază, o nouă călătorie în lumea ceaiului - de data aceasta cu aer regal - Royal Milk Tea - O băutură populară în Japonia, preparat cu frunze și lapte Assam sau Darjeeling, dar cu o istorie ceva mai scurta decât a Sakuracha. Aș putea spune, fără să greșesc, că Royal Milk Tea e mai degrabă un exercițiu de marketing extrem de reușit.

Ceaiul de lapte regal a fost inventat inițial de Lipton în Japonia în 1965 ca parte a seriei lor de „rețete regale”. 

Această băutură elegantă este preparată cu ceai negru, cel mai adesea Assam sau Darjeeling, cu un raport mai mare de lapte decât alte ceaiuri. De ce ceai regal? Pentru că procesul său de preparare necesită multă grijă și atenție , fiind preparat pe plită. Procesul este mult diferit față de prepararea unei căni ceai pentru micul dejun englezesc. Este mai apropiat de un chai tradițional, dar nu include atâtea condimente pe care le-ar putea avea chai precum cardamom, rădăcină de ghimbir și scorțișoară. Utilizarea ceaiului Assam negru puternic, fierbând într-o cratiță cu lapte integral și zahăr creează un malț cremos și bogat. Este perfect pentru o zi confortabilă pe ploaie sau se poate savura sub formă de ice-tea cu cuburi de gheață adăugate (o idee minunată pentru vara aceasta...sper să nu uit de ea). 

Există câteva ceaiuri pe care le puteți folosi pentru ceaiul de lapte regal: Darjeeling (India) - De culoare deschisă, cu aromă florală. Fog Cutter Irish Breakfast este un amestec de Darjeeling și alte ceaiuri, care este perfect pentru această băutură. Assam (India) - Întunecat, îndrăzneț și sărat. House Blend este un ceai de mic dejun englezesc cu un indiciu de vanilie care face un ceai clasic de lapte regal. Ceylon (Sri Lanka) - chihlimbar și corpolent. 

Unii oameni amestecă, de asemenea, diferitele tipuri de ceaiuri pentru a obține o aromă unică. 

Impresii călătorscopice despre Royal Milk Tea - de departe preferatul meu, asta și poate pentru că iubesc gustul ceaiului cu lapte și îl găsesc o combinație delicioasă și un înlocuitor al cafelei cu lapte. Gustul în sine este usor dulceag, laptele parcă mai taie din amareala și duritatea ceaiului negru, iar o ceașcă mare și fierbinte îmi dă energia pentru (cel puțin jumătate de zi). 

Am lăsat pentru final una dintre aromele difinitorii ale Japoniei. Iconic nu doar prin nume, dar și prin culoarea sa verde, alaturi de popularitatea în creștere, data de beneficiile redescoperite și multitudinea de rețete în care și-a făcut loc.  

Matcha

Vorbim bineînțeles despre Matcha - băutura care si-a facut loc in alimentatia si dieta oamenilor de prin toate colțurile lumii. Cu toate că își are originea în China, în prezent cea mai mare parte a productiei de ceai matcha provine din Japonia. Pudra Matcha se obtine prin procesul de macinare a frunzelor de ceai verde. Aceste frunze de ceai, inainte de a fi culese au fost păstrate la umbră o perioadă, dar nu una îndelungată, pentru a preveni procesul de oxidare. Apoi ele se transformă într-un praf verde, de o culoare absolut fantastica, vibranta, prin măcinarea în râșnițe speciale.

Pentru preparare, pudra de ceai matcha se amesteca cu apă fierbinte cu ajutorul unei măturici din bambus până apare o spuma fine la suprafata infuziei. Eu am încercat cu un mini tel (ce-i drept metalic) și am avut ceva de mestecat la el. Vasul special în care se prepara ceaiul matcha poarta denumirea de “chawan”. Acest vas pentru ceaiul matcha, datorita formei sale usor conice si fund plat va usura procesul de preparare a acestui ceai minunat. Astfel, ia nastere un ceai cu o culoare verde aparte, un miros ciudățel (de orez afumat) și un gust unic.

Impresii călătorscopice despre Matcha - ceea ce mă atrage la Matcha este culoarea deosebită, iar dincolo de ceai, abia aștept să îl încerc în alte preparate (dacă vor fi prezentabile, le împărtășesc și cu voi). Am în minte un matcha latte și un pandișpan cu matcha și cacao. Dar revenind la ceai, gustul de afumat este pregnant, iar efectul energizant. Atenție mare la cantitatea de pudră folosită - cantitatea din poza este foarte mare pentru o ceașcă - limitați-vă la o jumătate de linguriță.

Aici i-a sfărsit călătoria călătorscopică printre ceaiurile japoneze. Sunt curioasă să aflu impresiile voastre - ați degustat aceste ceaiuri? Cum vi s-au părut?