De la sclipici la funcțional - de unde am plecat și unde am ajuns

Sursa - Answer.ro

Zilele trecute, odata cu venirea toamnei, am început și tradiționala curățenie de toamna și rotația garderobei, care, cel puțin la mine se traduce prin "în fundul sifonierului cu tricourile de vara și garderoba de concediu, în fața cu mânecile lungi, salurile și puloverele". Și uite așa, tot scormonind prin dulapuri am dat peste un album cu poze din prima mea tabara la cort, în Munții Apuseni. Era în anul 2000, când din difuzoare răsunau piesele B.U.G Mafia (Un 2 și 3 de zero rămâne emblematică pentru acea vară), iar copii din generația mea începeau să aibă telefoane mobile (nu întotdeauna și credit ca să poata vorbi la nesfârșit) - era vremea bip-urilor, a centului/minut și a celor 3 secunde netaxabile, iar eu aveam 14 ani și un buletin proaspăt tipărit. Cu toate că sunt unul din copiii generației mele care nu a știut ce e aia să mergi la țară, dar care s-a bucurat teribil în locul vacanțelor la bunici de tabere. La 14 ani  deja aveam cel puțin alte 7-8 tabere la activ (deh, de la 4 ani tot făceam acest exercițiu estival), așa că știam cam cum stau lucrurile, cu toate că vara aceea a fost cu totul specială. Uitându-mă pe poze m-au năpădit o groază de gânduri, de amintiri ...am râs și am oftat cu nostalgie, daar am mai remarcat ceva - stilul vestimentar al acelei perioade.

Vrem amintiri frumoase, nu șervețele mucioase

Sursa foto

Ne place atmosfera din zilele însorite de toamnă, cu foșnet de frunze, cu peisaje arămii, cu temperaturi potolite, cu dimineți când ceața se ridică încet, iar vremea-i tocmai buna pentru un ceai sau o cafea aburindă, cu apusuri de soare fantastice și prelungi cum n-ai să vezi în nicio zi de vară, cu târguri și zile ale recoltei de tot felul - toamna e prin excelență un anotimp al abundenței, care face și zilele mohorâte și ploioaase să aibă farmecul lor. Deși de multe ori asociată cu griurile triste, toamna e o explozie de culori și de căldură blajină. Uitându-mă în spate cred că cele mai frumoase plimbări ale noastre au fost în lunile de toamnă. Toamnă era și la Veliko Târnovo, și la Paris, și la Castelul Cantacuzino din Bușteni, dar și la Kranj, în Slovenia sau la Cetinje, în Muntenegru.  Locații superbe, amintiri de neuitat și mult timp petrecut în aer liber. 

Și cum nimănui nu-i face plăcere să stea în pat înconjurat de pastile, picături și șervețele, articolul de astăzi este despre ce are nevoie organismul nostru pentru a fi un aliat în construirea de amintiri frumoase și cum să ne bucuram de toamna văzută în aer liber și cu zâmbetul pe buze.

Sfaturi călătorscopice - pregătiri pentru road trip

Majoritatea plimbărilor călătorscopice pe care le facem în țară și despre care povestim apoi pe blog se întamplă să fie cu mașina. Asta nu neapărat ca un moft, căci mașina a renunțat de mult la acest statut, ci mai degrabă din considerente ce țin de libertatea de mișcare și de accesabilitatea mai facilă a unor obiective pe care celelalte alternative de infrastructură nu le pot oferi. 

Bineînteles că și această variantă vine la pachet cu plusuri și minusuri, iar în articolul de față povestim un pic  despre cum pregătim mașina de o astfel de călătorie, așa încăt plusurile să fie mai multe decât eventualele minusuri. Miza rămîne aceeași - experiențe memorabile!

Extrapolând un pic, sfaturile din acest material sunt valabile și pentru un roadtrip mai extins prin Europa, dacă sunteți amatori de astfel de drumuri. Noi încă nu am încercat-o și asta doar pentru că destinațiile pe care le-am ales până acum au fost ușor accesibile cu avionul și transportul local. Niciodată nu e prea târziu pentru experiențe noi, iar posibilitățile de trasee de parcurs cu mașina și obiective de neratat sunt nenumărate, câteva dintre ele chiar pe bucket-list-ul călătorscopic.

De multe ori pornim la drum în trei - noi doi și mașina și asta nu pentru că nu ne plac partenerii de călătorie, ci pentru că de cele mai multe ori e mai ușor să te organizezi în doi, să decizi traseul, să hotărăști opririle, cazările, iar în final toata lumea să fie mulțumită. Uneori poate, din raționamente de costuri e mai optim să cooptezi și alți parteneri de călătorie, dar despre asta vorbim într-un articol viitor. Astăzi e despre pregătirea mașinii.

Calator- quest - cel mai nou joc de aventura urbana

Ești pasionat de călătorii sau pur și simplu ai dorința de a descoperi locuri noi într-un mod inedit? Vrei să fi pentru o zi Sherlock Holmes chiar în mijlocul orașului tău sau vrei să descoperi o destinație noua altfel? Îți plac adrenalina, jocul de echipă și ai spirit de aventură? Ai rezolvat toate escape-room-urile din oraș și vrei să treci la următorul nivel? 

Dacă ai răspuns cu DA la cel puțin una din întrebările de mai sus, atunci Călător-Quest este provocarea de care ai nevoie - cel mai nou și inovativ joc de aventură urbană. Și pentru că știm că cel mai mare "defect" al pasionaților de călătorii este curiozitatea nu vrem să mai prelungim suspansul, iată ce ai de făcut:

Exercițiu de imaginatie (9) - Bijuterile poarte cu ele povestile vacantelor mele

Din călătorii mă întorc întotdeauna cu amintiri plăcute sau măcar amuzante, cu experiențe noi încercate cu emoție, cu momente surprinse în fotografii sau mai nou în insta-story-uri, cu rețete pe care să le încerc acasă ca să mă bucur mereu de gustul de vacantă, cu prieteni din alt colț al lumii descoperiți la o bere sau înghețată pe o terasă aglomerată, cu povești pe care le vom spune over and over, dar de fiecare dată am aceeași dilemă - eu, pentru mine, ce îmi iau ca amintire?

Pe la începuturile pasiunii pentru călătorii (să fi tot avut vreo 15-16 ani) am tatonat terenul magneților și a tricourilor cu numele orașului în care am stat, dar mi-a trecut repede. Îmi doream altceva - ceva cu semnificație, ceva care să fie cu mine permanent, ceva care să îmi amintească de vacanță, de relaxare, de perioadele de destindere, de locuri frumoase, ceva care să reziste în timp, iar toate aceste calități le-am regăsit în bijuterii. Se spune că bijuterile poarte cu ele povești, și, Doamne cât e de adevărat!

Exercitiu de imaginatie (8) - Casele de odinioară cu tehnologia de astăzi

Culesul viei - Sursa

Weekendurile călătorscopice sunt mereu motiv pentru o noua plimbare, așa că, profitând de vremea încă frumoasă de afară am ales o plimbare la Muzeul Tăranului Român, la târgul de tradiții românești și antichități. 

Întotdeauna mă încarc cu energie pozitivă, pentru că văd în obiectele etalate la astfel de evenimente, fie ele straie populare cusute manual, bijuterii lucrate de artizani, lucrușoarele de tot felul pregătite manual, pasiunea, stăruința, răbdarea, minuțiozitatea și creativitatea cu care au fost create. Dar cel mai puternic sentiment pe care îl inspiră aceste fragmente din vremuri de altă dată este simplitatea. 

Secretul din spatele caselor care spun o poveste

Casa Melik - București

Gândiți-vă la orașele din care veniți sau la cele pe care le vizitați; la casele pe lângă care treceți și cele care vă fac să întoarceți capul pentru încă o privire; la clădirile spre care vă îndreptați aparatul foto pentru a păstra, măcar într-o poză, o fărâmă din acel ceva care v-a atras atenția. Ne plac locurile și lucrurile care spun o poveste, iar farmecul unei povești ține întotdeauna de talentul povestitorului, așa cum aspectul și funcționalitatea unui edificiu este în primul rând apanajul arhitectului.

Citeam de curând, pe site-ul https://www.aia-proiect.ro/ , un articol foarte interesant despre cea mai veche casă locuibilă din București (Casa Melik) - construită la comanda unui dregător al curții domenești și a cărei structură a fost atât de bine gândită, că nici după ce, de-a lungul istoriei ei de peste 250 de ani, a schimbat atâția proprietari, niciunul dintre ei nu a simțit nevoia de a-i aduce modificări. Lista proprietarilor casei intrată în istoria Bucureștilor începe cu locul 2 ocupat de Chevorc Nazaretglu care a cumparat de la spătarul care a construit-o și a lăsat-o mostenire lui Agop Nazaretoglu, iar acesta o lasa Anei Nazaretoglu care odată ce se mărita cu Iacob Melik în 1847 preia numele acestuia și care adapostește în prezent muzeul Theodor Pallady.

Sincer dintre exemplele de case cu etaj care s-au păstrat la noi din ceea ce însemna vechiul București, nu cred să existe exemplu mai pitoresc atât din punct de vedere exterior, dar mai cu seamă interior.  

Exercitiu de imaginatie (7) - O vacanță sabatică, sălbatică și delicioasă în cele 4 zări

Sursa foto

În mediul corporatist de la noi aud din ce în ce mai des ideea de an sabatic, care deși nu e o idee nouă, abia acum începe să prindă curaj pe plaiurile mioritice. Pentru acea dintre voi nefamiarizați cu termenul, anul sabatic este o pauză (de obicei de un an) de la activităţile profesionale zilnice, petrecută departe de agitația cotidiană; un fel de concediu fără plată sub formă de cadou pe care ți-l acorzi singură pentru a câștiga timp cu tine și pentru tine, pentru care faci "provizii" și rezerve și pentru care este necesar să te pregătești nu doar fizic, dar și mental. 

Cu toate că tatonez de ceva vreme terenul și cochetez cu ideea, cea mai mare temere este că voi auzi foarte des în diferite versiuni întrebarea "Te-au dat afară?". Pe de altă parte, cu toții avem, din când în când nevoie de o pauză, mai ales după o perioadă prelungită și solicitantă, așa că îmi propun să testez sabaticia în porții mici până să fac pasul cel mare. Aș putea alege o plajă însorită (sau mai multe), m-aș putea apuca de sport sau aș putea alege distracție și nopți ca-n studenție pub-surfing style, dar parcă niciuna n-ar fi stilul meu. O idee însă am in minte...

Vacanța într-o ceașcă de cafea...cu lapte

 Câte din poveștile voastre de vacanță încep cu "Am băut o cafea buna în ....", "Eram la o cafea pe bulevardul X/ piațeta Y", "Și ne-am oprit la un cappucino și ....". Nu am niciun dubiu că pentru cei mulți dintre noi cafeaua face parte din ritualul zilnic. E acolo din primele ore ale dimineții, ne dă un boost de energie când dupa prânz ne prinde o ușoară amorțeală, reînnoadă și condimentează discuțiile cu prietenii pe care nu i-ai mai văzut de mult, iar în vacanțe, chiar dacă nu vine cu noi în bagaj, ne așteaptă la sosire gata să deschidă noi drumuri și să ne fie alaturi în aventură. 

Povestea cafelei este ea însăși o călătorie, pornită în Etiopia, continuată prin Yemen, Mecca, Medina, iar mai apoi spre Cairo, Bagdad, Alep și Istanbul. Acolo s-a odihnit nițel ca într-un resort de 5stele din care nu mai vrei să pleci. A călătorit mult, a depășit provocări, dar cum fiecare bibliografie parcă e incompletă fără o poveste de dragoste, în cazul cafelei dragostea adevărată a venit odată cu sosirea în Europa, unde a întalnit laptele, un Făt Frumos pe care l-a supus la diferite probe, doar ca să se asigure că el e alesul inimii (sau mai bine zis al boabelor proaspete de cafea).

Peripețiile unui atehnicus in blogosfera prin hățisurile tehnologiei, în căutarea confortului

Intr-un univers plin de conexiuni 4G, rețele sociale, aplicații, cabluri, usb-uri și mufe de tot felul, un mic user, novice într-ale blogosferei, dar stăpânit de un gând năstrușnic de a scrie despre lumea de dincolo de imaginile photoshopate de screensaver își făcea intrarea în lumea virtuală. Era februarie 2014 și Călătorscop, căci așa îl cheamă pe eroul nostru se lansa în online. Zi de sărbătoare, nu zic nu, dar cum la luptă nu poți porni cu băț și pânză, vorba lui Costel (dacă nu știți clipul click aici) sau altfel spus cu pix și hârtie, era necesar ca și atehnicus al nostru să se doteze cu cele necesare scrisului virtual. 

Sindromul bagajului urias loveste din nou ...dar avem remediul

Tocmai ce s-a terminat sezonul vacanțelor și fac pariu că iar ați tras ca zănaticii de bagaje prin aeroport, prin parcări, prin gări sau holuri de hotel înjurând printre dinți, întrebându-vă cine naiba v-a pus să cărați atâtea și jurând solemn că data viitoare schimbați foaia. Ce-ar fi să învățăm ceva din asta și sezonul următor (nu, nu la vară mă refer....vine acum iarna) să schimbăm strategia.

Nu de putine ori aud că jumatate din bagajul de călătorie al cunoscuților, fie ei colegi, prieteni sau rude este ocupat de cosmetice si alte obiecte de igiena persoanală si mă intreb: De ce? de ce e nevoie sa iau dupa mine 500ml de gel de duș si alți 500ml de șampon, 2 cutii de cremă etc, etc, iar cealaltă jumătate de articole vestimentare din care bună parte au rămas în troler. Iar scuza inevitabilă e (cam) mereu aceeași - "Păi dacă tot am loc în bagaj!?!"

Așadar vă propun să povestim un pic despre bagaje. Cu cât mai mici și mai funcționale,  cu atât mai mult loc pentru amintirile de vacanța. Are you with me?

Toamna e sezonul ...

Sursa

... ghiozdanelor colorate și a puștilor guralivi care pornesc spre școală, a sacoselor grele, doldora de ardei, vinete și gogoșari gata sa se transforme în zacusca, a ceaiului fierbinte și a cărților groase ce te-au așteptat toată vara sa le citești, a apusului de soare vinețiu privit dintre frunzele foșnind.

Toamna înseamnă totodată reinventarea garderobei. Lasăm deoparte stilul de vacanță în care mai orice este permis sau trecut cu vederea și ne reorientăm invariabil spre un cosy style, care să ne țină de cald și fizic dar și psihic, emanând o stare de bine, ca într-o îmbrățisare. Dar cosy style-ul despre care vă povestesc e un cuțit cu doua tăișuri, căci comod poate veni la pachet cu versatil și comod sau cu șleampăt și neîngrijit. 

Și ca să fiu mai concretă, pe mine toamna mă duce cu gândul la Scoția, la ziduri bătrâne de piatra groase acoperite cu muschi verde sau iederă în culorii arămii, la castele medievale urcate în vârf de stâncă, la valatuci de ceata ce acoperă totul ca o plapumă, la aerul rece ce îți înțeapă nările dimineața si zile cu ploaie mocanească. Așa că inevitabil gândul îmi zboară la tweed imediat ce vremea de afară anunță instalarea toamnei. Este un material ce combină fire de lână de diverse nuanțe şi care a devenit popular în Scoţia prin 1830, fiind considerat deopotrivă practic (rezistent la umezeală), comod, călduros, durabil și deloc anost. In vremurile noastre, mai moderne, tweed-ul ofere un aer sofisticat, autentic și oarecum upper-class.

Poveste pe circuit - simte, iubește și trăiește viteză

Nurburgring -Sursa

E 4jumatate dimineața și încă nu s-a crăpat de ziuă. In zare se întrezăresc crenelurile castelului Nürburg și turnu-i înalt și semeț. Cumva asta îmi dă un sentiment de protecție și siguranță, dar ideea zidurilor groase de piatra rece mă face să dîrdîi și mai tare. Am emoții și asta mi-a alungat tot somnul. Mă uit la ceas și încerc să-mi intru în starea de concentrare, să repet în minte că mereu trebuie să fi pregătit să fi surprins. Doar așa am ajuns aici, nu? - eu din mii de pretendenți, lăsați rând pe rând în urmă, într-o selecție draconică, cu adrenalină, viteză, autocontrol și curaj. Daca singură am ajuns până aici, alături de noua echipă sunt imbatabilă. You never know where the dream will lead you , aud în minte vocea lui Soichiro - dar eu știu!