Exercitiu de imaginatie (4) - Calator-leapsa

Calatorind prin blogosfera am descoperit pe blogul Andrei - Zambet si sanatate - o leapsa despre experientele de calatorie, despre amintiri si planuri de viitor in materie de colindat lumea la pas. Mi-a placut ideea, asa ca m-am alaturat si eu bloggerilor care au raspuns acestui set de intrebari:

1.Unde ai zburat prima data cu avionul? 

Prima data se intampla prin toamna lui 2003 si am zburat la Budapesta, la un training SCI. Am plecat singura, iar asta a cam ridicat un pic nivelul emotiilor. Ceea ce mi-a ramas in minte cel mai pregnant este senzatia pe care am avut-o la decolare - o combinatie de emotie, cu relaxare si mult zambet. Un inceput frumos pentru calatoriile care au urmat, as zice.

Bucuresti (24) - Teatrul National de Ziua internationala a teatrului

„Teatrul ne poate spune totul! Teatrul a fost si va ramane pentru totdeauna. Teatrul e deschis. Lasati naibii gadgeturile si computerele – mergeti la teatru, ocupati locurile de la parter, de la balcon, dati ascultare cuvantului, priviti pe viu personajele – in faya aveti teatrul, nu-l nesocotiti si nu-l lasati sa treaca neobservat, caci viata trece foarte repede. Avem nevoie ca teatrul sa fie diferit. Orice fel de teatru este necesar” - acesta este mesajul regizorului rus Anatoli Vasiliev pentru Ziua Internationala a Teatrului (27 martie). 

Exercitiu de imaginatie (5) - Povestea unei flori calatoare: laleaua

Lalele in Gradina Botanica din Glasgow, Scotia

E primavara si, cu tot frigul de afara, florile colorate incep sa isi faca loc la ferestre, in vaze, dar mai ales in gradini (chiar si cele din fata blocului), iar, lalelele sunt cu siguranta printre preferate.

Va veti intreba ce are a face Calatorscop-ul cu lalelele? Ei bine, ce-ati spune, daca odata cu acest articol veti afla povestea din spatele lalelelor colorate care va zambesc din glastra sau mai bine zis - povestea calatoriei sale de mai bine de 1000 de ani prin lume.

Bucuresti (23) - Muzeul de Arta Frederic si Cecilia Cutescu-Storck

In ultimele zile ale lui februarie am profitat de vremea frumoasa de afara si de o zi libera in cursul saptamanii, ca sa imbin treburile administrative cu placutul. Astfel ca, intre doua cozi si multa birocratie am ales sa ma relaxez si in acelasi timp rasfat cu o  plimbare, pe jos, pe stradutele pitoresti si linistite cu case de la 1900 din zona Piata Victoriei - Piata Romana. Asa am ajuns sa revizitez Muzeul de Arta Frederic si Cecilia Cutescu-Storck.

Casa ce gazduieste muzeul se face remarcata imediat, nu doar prin arhitectura sa stil Tudor (asemeni Muzeului de Arta Veche Apuseana), dar si prin culoarea zidurilor sale un rosu grena, pe care unii il numesc rosu-pompei; iar intre zidurile sale vei descoperi, odata ce ii treci pragul povestea unei familii de artisti, cu parfum de epoca, de bun gust si pitoresc.

Am petrecut cateva minute admirand de pe trotuar exteriorul casei, apoi am citit cele cateva informatii despre muzeu, aflate pe o placuta, in apropierea portii, cand, de undeva din curte se aude o voce baritonala: "Doriti sa vizitati muzeul?" Pret de cateva clipe in mintea mea a fost un amestec de entuziasm, de wow, de surprindere, de bucurie si inca ceva pe deasupra. Iar la o astfel de invitatie nu aveam cum sa raspund altceva decat DA. Cred ca este prima oara de cand am inceput sa redescopar Bucurestiul, cand am parte de o astfel de primire calda. Sunt convinsa ca multe s-ar schimba in turismul romanesc daca am urma acest exemplu, daca am invata sa fim mai primitori, sa ne "agatam" potentialii vizitatori si sa ii intampinam (cel putin) cu un zambet. 

Dar revenind la muzeu:

Raftul de calatorie (20) - Vechiul oras imperial (autor: Yasunari Kawabata)

Indiferent de continent, primavara este anotimpul trezirii la viata, cand totul se imbraca in culori pastel si parfumuri proaspete si suave. Ma intreb - cum ar fi, ca macar pentru cateva minute sa ne oprim din iuresul cotidian si sa ne bucuram aceasta renasterea a naturii? Daca ne-am dedica un pic din timpul nostru unei plimbari in parc, indiferent de vreme, pe alei linistite si mai putin umblate, doar noi si gandurile noastre, admirand copacii inmuguriti, albul si rozul gingas al florilior, respirand aerul diminetii innobilat cu parfum delicat de primavara? Cum arata si cum e viata celor care ating aceste deziderate; cei din viata carora reconectarea cu natura, cu frumosul natural este parte din viata de zi cu zi?

* 

"Vechiul oras imperial" este o carte cu mireasma de flori de cires, cu descrieri atat de vizuale incat ai senzatia ca te transpui in acea lume, ca te plimbi, alaturi de Chieko prin parcurile cu alei strajuite de pomi infloriti, inconjurat de zeci de nuante de roz si rosu, de verdele proaspat al ierbi, vegheat de muntii inca inzapeziti.Povestea, desi nu foarte bogata in actiune, te poarta printre sarbatorile bogat simbolistice de peste an ale fostei capitale imperiale - Kyoto, alcatuind o monografie pitoreasca, plina de culoare a acestui colt de lume.