Romania (35) - Palatul Golestilor si Muzeul Viticulturii si Pomiculturii

Detalii - Palatul Golesti

Vremea frumoasa isi face din ce in ce mai bine simtita prezenta, astfel ca e timpul perfect pentru iesiri in aer liber, plimbari in natura si de ce nu - descoperit locuri noi. Iar daca v-ati plictisit de traditionala "iesire pe Valea Prahovei" si nici de stat acasa sau de mare nu prea aveti chef, va propun sa pornim la drum spre Pitesti si sa ne oprim in localitatea Golesti (116 km distanta de Bucuresti si 11 fata de Pitesti). Odata ajunsi pregatiti-va pentru o zi cu parfum de istorie si iarba verde, in care nu aveti cum sa va plictisiti. E o alternativa pentru weekend ideala.

Noi am ales o sambata de inceput de aprilie, tocmai buna pentru o plimbare in aer liber, chiar daca vremea a fost cam schimbatoare. La Golesti cel mai rapid, din Bucuresti se ajunge pe autostrata A1, pe care o parasiti in dreptul localitatii Ciresu si intrati pe drumul comunal DC105. Dupa cum ii spune si numele este "comunal" cu accente de pamant selenar (a se citi gropi si grohotis), dar nu va lasati descurajati, caci veti ajunge rapid in comuna Golesti, iar dupa cateva sute de metri, pe strazile asfaltate ale comunei, veti avea in fata ochilor intrarea impunatoare a complexului. Privita din exterior pare o cetate si, intr-o oarecare masura chiar asa este, aici fiind singurul ansamblu laic fortificat din tara. Trecand pe sub poarta boltita, dincolo de zidurile groase patrunzi parca intr-o lume paralela, tihnita si asezata. Privirea ti se va intersecta, invariabil cu cea a lui Dinicu Golescu, purtand pe cap un islic (acea caciula cu influente otomane, sub forma de para) - este bustul care troneaza in mijlocul curtii, asezat in fata conacului, ca un simbol ce vegheaza intreaga curte.

De altfel, familia Golestilor are o istorie de aproximativ 500 de ani, multi dintre membrii familiei au avut functii importante Golestii au venit cu idei iluministe, s-au implicat in revolutiile tarii și au reformat invatamantul din Tara Romaneasca. In semn de apreciere pentru mostenirea Golestilor, Carol al II-lea a infiintat aici Muzeul Dinicu Golescu. La Golesti sunt multe lucruri de vazut, asa ca va propun sa le luam pe rand:

Inainte de a trece zidurile groase si a intrat in curtea ansamblului propriu-zis, privirea iti va fi "deturnata" de biserica veche ce se afla fix peste drum. Si ea apartine ansamblului, poarta hramul Sfanta Treime si dateaza de pe la 1646 . Ceea ce surprinde este amestecul de stiluri muntenesti, moldovenesti, armenesti si turcesti care isi formeaza un tot unitar robust si armonios. In aceasta biserica au fost inmormantati membrii familiei Golescu.

Intrarea in Biserica Sf. Treime

La momentul vizitei noastre in interior se executau lucrari de refacere a picturilor, peretii fiind innegriti si afumati. Daca ma gandesc bine, cred ca pana acum nu am vazut vreun interior de biserica mai afumat si degradat (din cele vechi, monumente istorice). Mi-as dori sa fac o noua vizita dupa finalizarea acestor procese, pentru a admira  pictura interioara, la adevarata ei valoare.

Dupa scurta oprire la biserica, am transversat strada si am trecut dincolo de portile Muzeului Golesti. Imediat dupa intrare, in partea stanga gasesti casa de bilete si un pic magazin cu suveniruri (pe care l-am admirat mai pe indelete la iesire, asa ca va povestesc la final despre el), biletul de acces costa 7 lei pentru adulti si include atat conacul, cat si muzeul satului aflat in spate.

Incaperea in care a stat Tudor Vladimirescu

De aici am inceput circuitul cu foisorul de paza, ridicat exact deasupra marii porti de intrare. Aici si-a petrecut ultimele trei zile de libertate Tudor Vladimirescu, liderul Revolutiei de la 1821, fiind ulteror arestat, dus la Targoviste si asasinat. Datorita pozitiei sale strategice, dar si a inaltimii, foisorul este un loc excelent de supraveghere a zonei. De aici, puteti admira biserica, in toata splendoarea ei, dar si acoperisurile de sindrila caselor, pana departe.


Coboram scarile foisorului si continuam vizita noastra cu incaperile care gazduiau odata scoala. Scoala din Golesti nu a fost insa orice fel de scoala - aici s-a aflat prima scoala gratuita (sloboda) obsteasca cu predare in Limba Romana din Tara Romaneasca. In urma calatoriilor sale in Europa, Dinicu Golescu s-a intors cu aceasta idee extrem de moderna pentru acele vremuri: o scoala cu predare in stil Lancasterian (adica prin metoda instruirii reciproce: elevii mai marii ii invatau pe cei mici, iar roul invatatorului era acela de coordonare si asistare a celor are necesitau atentie suplimentars), in care restrictiile financiare sa nu conteze astfel copiii saraci invatau alaturi de cei bogati,  sa fie manualele erau gratuite. Mai mult decat atat, scoala carturarului Dinicu Golescu primea in randul elevilor si fete, ba chiar si copii de tigani.
Ca orice idee inovativa, scoala lui Golescu a functionat in aceasta forma timp de 4 ani, pana la moartea carturarului.
Vechea scoala este amenajata astazi asemeni unei sali de clasa, cu banci si opaituri, cu tabla si diferite piese de mobilier si manuale vechi din perioada lui Spiru Haret. 

Blazonul Golestilor

De la scoala, ne indreptam spre conacul propriu-zis, unde in 1866 a poposit, pentru prima noapte pe teritoriul principatului insusi Carol I, in drumul spre Bucuresti. Erau vremuri tulburi, iar siguranta principelui strain adus pentru a repune tara pe picioare era de-o importanta covarsitioare.

Istoria conacului de la Golesti incepe insa cu mai bine de 200 de ani in urma sosirii lui Carol aici, mai exact in 1640, cand vizirul Stroe Leurdeanu  comanda construirea acestuia.

Salonul de oaspeti

Astazi conacul are un parter inaltat, din caramida, iar etajul este din paianta. Pridvorul este acoperit cu glicina, o plata cataratoare cu flori curgatoare, despre care se spune ca peste 150 de ani, fiind sadita chiar de sotia lui Dinicu Golescu - Zinca Golescu. De-o fi adevarat sau nu, nu stiu sa va spun, insa povestea este frumoasa si la fel si conacul innecat in verdeata. Pasim asadar in interior, unde privirea ne este furata de scara metalica in forma de melc ce urca la etaj. Etajul din pacate nu se viziteaza, asa ca ne rezumam la incaperile de la parter, aflate de-o parte si de alta a holului generos, dar in acelasi timp simplu. In fiecare dintre cele 6 incaperi gasim obiecte de mobilier deosebite, dar si piese inedite. Spre exemplu in Salonul de Oaspeti avem un pian cu coada inalta (cu coardele pe verticala, din rationamente de spatiu), Camera de lucru a fratilor Golesti puteti admira podeaua originala din caramida dublu arsa, zidita pe lat. Urmatoarele doua camere, cea a Zinca Golescu si cea a cuplului Anica si Carol Davila, adapostesc obiecte personale specifice vremii. In epoca a puternicelor influente orientale nu e ciudata nici existenta unei Camera Orientala (si asa cum vom vedea mai tarziu, nici a unei bai turcesti). Aceasta a fost destinata exclusiv primirii oaspetilor otomani si regasim aici o serie de obiecte specifice culturii orienale, majoritatea aduse de la Stanbul. 

Tronul Regal

Cea din urma camera pe care o vizitam in conac este Salonul de Iarna, de altfel cea mai mare incapere din conac. In mijlocul camerei troneaza o soba verde din cahle, decorate cu diverse motive universale, insa privirea iti va fi furata de impresionantul birou de lucru a lui Carol I, cel pe care a semnat prima data un act pe teritoriu romanesc.

Pe peretele opus se afla tronul regal, cel pe care au stat toti regii Romaniei si care a fost salvat de incercarile comunistilor de a distrugie orice urma a monarhiei, ascuns intr-un depozit, fiind ulterior restaurat si expus publicului.

După cum spune Iustin Dejanu, „de inspiraţie neobizantină, tronurile au fost confecţionate din lemn aurit şi ornate cu pietre semipreţioase. Pe spătar sunt reprezentate cifrele Regelui Carol I şi ale Reginei Elisabeta, create din bronz poleit, aplicat pe plăci de onix algerian. Fără a fi pe deplin documentată, realizarea celor două piese este legată de numele arhitectului Charles-André Lecomte du Nouÿ, restauratorul bisericii episcopale de la Curtea de Argeş şi autorul mobilierului liturgic al edificiului, ca şi al stranelor regale de la biserica nouă a mânăstirii din Sinaia, cu care prezintă numeroase similitudini“.

Citeste mai mult: adev.ro/p7o0c5

La iesirea din conac, pe partea dreapta se afla Rotonda Golestilor: o colectie de busturi asezate in cerc, ale membrilor familiei Golescu. In apropiere (cumva in spatele conacului) se afla si baia turceasca. Ei bine, aflati ca aceasta este singura baie turceasca cu aburi de secol XVIII, pastrata integral.

Rotonda Golestilor

Ne-am continuat vizita cu minunatul muzeu al satului, ce cuprinde gospodarii din zonele viticole si pomicole ale Romaniei. Este surprinzator de bine ingrijit, iar plimbarea pe ulitele satului este o reala placere si te incarca de energie. Muzeul are o colectie rara de pietre de hotar, si este totodata singurul muzeu dedicat istoriei tehnice a viticulturii si pomiculturii, a utilajelor folosite, de-a lungul timpului la noi, in acest domeniu. Printre cladirile de pe ulitele satului mi-a ramas in minte biserica din lemn, traditional argeseana, dar si primaria, ce pastra pe perete poza regelui, tricolorul, seiful, iar pe hol titluri de proprietate inramate, dar si tot felul de tabele si tabelase cu contributiile datorate, targurile de peste an, marfurile tranzactionate in zona si alte detalii pentru bunastarea comunitatii.

Tot aici exista si un centru de initiere in echitatie, unde l-am intalnit pe acest ponei dragut si fotogenic :)

Daca v-am starnit curiozitatea, anul acesta o vizita la Golesti e musai.

Informatii practice:

Localizare: Strada Banul Radu Golescu nr. 34, Ștefănești;

Pret bilet: 7 lei
Program de viziare: Marți-Vineri: 09:00 - 17:00.